Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘stadion’

Bucurestiul este casa celor mai galonate echipe de fotbal din Romania, totodata fotbalul de aici naste pasiuni in inima bucurestenilor si cele mai crancene rivalitati. Aceste rivalitati nu se rezuma doar la ce se intampla pe teren, ci si in tribunele stadioanelor. Peluzele prind viata si culoare prin vocea si coregrafiile suporterilor.

578197_481263875265978_569450619_n
Fatyma Kocheiche este studenta la medicina si mai ales suporter bucurestean. A fost amabila sa raspunda catorva intrebari legate de pasiunea ei traita pe stadioanele din Bucuresti.
– In primul rand am vrea sa stim daca esti bucuresteanca get-beget sau ai fost ”adoptata” ?
Da,sunt bucuresteanca get-beget.Aici m-am nascut si aici m-am format ca om,desi am si radacini arabe din partea tatalui,ma consider romanca,si mai ales bucuresteanca,aici e casa mea.
– Care este istoria ta, ca suporter stelist, cand ai inceput sa frecventezi meciurile Stelei si cum ti s-au parut primele experiente?
Pot spune despre prima mea experienta pe stadionul Ghencea ca a fost una destul de cuminte .Destinul a facut ca pe 14 august 2005,cu 2 zile inainte de ziua mea sa primesc cadou 2 bilete la meciul Steaua-Fc National .Desi nu eram o microbista inraita,prietenii mei observasera ca pasiunea mea pentru fotbal si mai ales pentru Steaua nu era asemanatoare cu cea a unei fete care se uita la un meci si remarca frezele sau corpul atletic al jucatorilor.Facand o retrospectiva in timp,din ziua aceea in care am fost la primul meci am simtit ca urma sa imi fac un obicei din asta si sa ma intorc de cate ori Steaua va juca .Pe langa echipa de atunci,una extraordinara,stadion,joc,scor(4-0) m-au fascinat in mod deosebit peluzele.Toata repriza a 2-a a meciului i-am urmarit,nu stiam unde sa ma mai uit prima oara,in dreapta,in stanga.Am invatat majoritatea cantecelor in decursul a 45 de min si de la meciul urmator am mers sa le exersez de acolo,din mijlocul evenimentelor.In ultimele randuri,micuta,cu fularul la gat,acum ca imi amintesc,mi se pare amuzant.Pe parcursul anilor,m-am familiarizat cu multi dintre cei care in 2005 erau acolo si coordonau ceea ce m-a fascinat atat de tare pe mine.

– Cand ai realizat ca vrei sa faci mai mult decat face un simplu simpatizant, ai fost tratata cu reticenta sau cu entuziasm de membrii galeriei?
Probabil ca toata lumea priveste cu o oarecare reticenta o prezenta feminina intr-o galerie a unei echipe de fotbal.Eu pot spune ca am fost primita asa cum nu ma asteptam,nu stiu daca pot spune ca am fost primita cu entuziasm,dar cert este ca inca de la primul meci petrecut la intensitate maxima,de acolo de jos,de unde prinde glas toata peluza,sa zic asa,m-am simtit extraordinar!Si asta este meritul oamenilor care vin acolo meci de meci,langa care stau in peluza pentru ca in ciuda prejudecatilor sunt niste oameni demni de tot respectul.
– Cum se traieste pe strazile din Bucuresti o zi de derby?
Zilele de derby sunt speciale,niciuna nu seamana cu precedenta.Poate doar oamenii,asteptarile si entuziasmul debordant sunt aceleasi.Ultima zi de derby traita pe strazile din Bucuresti in noiembrie anul trecut a fost una dintre cele mai frumoase din viata mea ca si suporter stelist.Poate cei mai vechi ma pot contrazice,desi cred ca si ei sunt constienti ca acea zi va ramane in memoria lor mult timp de acum incolo.Sa mergi de dimineata,sa faci o surpriza echipei,asistand la antrenamentul dinaintea meciului si nu oricum,ci in numar foarte mare si etaland o prestatie de zile mari (torte,fumigene) care ar trebui sa fie vazuta mai des pe stadioanele din Romania strict pentru spectacol,fara a perturba in vreun fel desfasurarea actului sportiv in sine, este un lucru minunat reusit de o galerie de fotbal si rasplatit cu varf si indesat in acest caz de echipa,cateva ore mai tarziu,in teren.Bineinteles ca adrenalina si nerabdarea nu prea iti permit sa mergi acasa si sa stai linistit pana la ora meciului asa ca strazile Bucurestiului sunt pline de suporteri in zi de derby.

– Ai avut parte de cateva aparitii in media;Ultrasii nu au avut niciodata parte de o imagine pozitiva, consideri ca mediatizarea ta ar putea face ca opinia publica sa realizeze frumusetea acestei pasiuni si sa renunte la prejudecati?
Mi-as dori din tot sufletul sa fie asa.Sa vad din ce in ce mai putini oameni care numesc suporterii “golani” sau “infractori”.Toata lumea are o pasiune pe care si-o manifesta intr-un mod sau in altul si lumea trebuie sa fie constienta de asta si sa incerce sa vada partea frumoasa a acestui fenomen,pentru ca daca eu,ca fata,ies si afirm asemenea lucruri inseamna ,in opinia mea ,faptul ca lucrurile frumoase petrecute intr-o peluza a unui stadion sunt mult mai semnificative decat cele mai putin frumoase,nu spun urate pentru ca atunci cand faci ceva din pasiune nu exista parti urate!As dori ca lumea sa inteleaga faptul ca daca venim meci de meci si cantam pe un stadion,aceasta nu este singura noastra activitate.Asa cum eu pot imbina frecventarea unei facultati dintre cele mai grele(UMF ‘CAROL DAVILA’,BUCURESTI) cu mersul pe stadion,asa multi dintre cei care fac parte din galerie au pe langa activitatea aceasta locuri de munca solicitante,facultati terminate,familii frumoase pe care le intretin si carora li se dedica si merita tot respectul !
– Din pacate, stim cu totii, ca jandarmii din Bucuresti, si nu numai, fac abuzuri asupra suporterilor, ai fost victima vreunui abuz?
Din fericire nu am fost victima niciunui abuz al jandarmilor.Dar sunt sigura ca in cazul in care as fi fost prinsa in mijlocul vreunui conflict cu acestia nu s-ar fi gandit de doua ori inainte sa actioneze.Si gandesc asa pentru ca aceasta este imaginea pe care ei singuri si-au creat-o.Actiunile lor in timp au dus la acest permanent conflict cu suporterii si nu numai,fiind bine cunoscute abuzurile si asupra oamenilor de rand.Nu poti cere respect ca institutie atunci cand nu respecti integritatea fiecarei persoane in parte,abuzand de autoritatea pe care statutul tau ti-o confera.
– De-a lungul timpului, pe strazile din Bucuresti au avut loc manifestari pentru diferite cauze, de la ”62 de vrem clubul inapoi” la protestul impotriva legii lui Mitica. Ai participat la manifestatii?
Nu am participat activ la manifestatii si nu pentru ca nu as fi vrut sau nu as sustine aceste initiative ci pentru simplul motiv al lipsei de timp.Stiu,o sa se spuna ca pentru a-ti sustine cauza iti faci timp dar sunt la varsta la care imi cladesc viitorul si ultimii 2-3 ani au fost esentiali,am trecut cu bine de un Bacalaureat de care multe generatii isi vor aminti din cauza ratei foarte mici de promovabilitate si de o admitere dificila pe care am trecut-o din prima.
– Ce parere ai despre arenele sportive existente in Bucuresti? Este suficient doar un stadion modern?
Sincer,daca ar fi fost dupa mine nu as fi simtit nevoia construirii unui stadion de acest gen,in conditiile in care nici construirea a 10 stadioane asemanatoare nu ar putea schimba in vocabularul stelistilor apelativul de “casa” a stadionului Ghencea.
Sunt de acord cu faptul ca nationala Romaniei in primul rand are nevoie de un astfel de stadion,Romania ca stat european avea nevoie de o constructie de genul National Arena si sigur nicio alegere nu era mai buna decat Bucurestiul pentru ridicarea acestei arene sportive.
– Ce te atrage cel mai mult in orasul asta?
Cel mai mult la Bucuresti ma atrag cladirile vechi,cele care inca sunt in stare buna sau foarte buna,sunt absolut incredibile.Un alt lucru care ma atrage este ,contrar opiniei publice,agitatia din Bucuresti.Asta ii da viata,ii confera acel aer de capitala europeana si Bucurestiului ii sta foarte bine asa,cu toata aceasta forfota permanenta.
– Ce ai vrea sa schimbi la Bucuresti?
Nu as numi-o schimbare ci mai degraba o imbunatatire.Daca as putea as extinde reteaua subterana a Bucurestiului in toate zonele acestuia.Recunosc,sunt dependenta de metroul bucurestean si nu m-as putea descurca intr-o zi normala fara metrou,as trai un adevarat cosmar.

Read Full Post »

In Bucuresti sunt trei dintre cele mai galonate echipe de fotbal din Romania. Arenele sportive ne ofera spectacol la fiecare meci, dar de foarte multe ori spectacolul din tribune il depaseste pe cel din teren. Responsabili cu atmosfera, originalitatea si coregrafiile peluzelor sunt ultrasii bucuresteni.

Costi este ultras stelist, membru marcant AISS ( Asociatia Independenta a Suporterilor Stelisti) si a acceptat sa raspunda la cateva intrebari legate de fenomen: 

– Care este istoria ta, ca suporter stelist, cand ai inceput sa frecventezi meciurile Stelei, cum ai facut pasul spre ultraserie si din ce brigada faci parte?

Provin dintr-o familie de mari stelisti (bunicul meu fiind un mare antrenor al echipei de baschet in anii 60) asa ca dragostea pentru culorile ros-albastre am deprins-o de mic. Nu stiu cat de multe intelegeam eu din fotbal la varste fragede, insa tin minte ca urmaream meciurile de fotbal ale Stelei impreuna cu tatal meu. Primii pasi pe stadion i-am facut la inceputul anilor 90, evident, alaturi de tatal meu. A fost vorba bineinteles de Stadionul Ghencea de care m-am indragostit din primul moment, apoi mici deplasari la meciurile din Bucuresti, pe Cotroceni, Giulesti, Regie sau finale de Cupa pe „23 august”. Inca de atunci eram fascinat de activitatea galeriei si de sustinerea acestora si odata ce am crescut, am inceput sa frecventez stadioanele si peluza in mod special, din ce in ce mai des. Deoarece fac parte oarecum din „noua generatie” accesul la informatie a fost mult mai facil decat celor dinaintea mea, care au pus bazele fenomenului ultra din Romania. Astfel, mi-am facut o idee despre ce inseamna fenomenul ultra in alte tari, gandindu-ma in acelasi timp cum as putea ajuta la dezvoltarea fenomenului ultra in Romania. Primul pas a fost mutarea mea de la Peluza Nord la Peluza Sud la inceputul anului 2005, moment in care am cunoscut cateva persoane alaturi de care am dezvoltat mare parte din activitatile suporterilor stelisti din ultimii ani. Primul pas concret spre ultraserie l-a reprezentat intrarea in grupul Glas, alaturi de care am ramas nedespartit de aproape 5 ani. Totusi, chiar daca nu are treaba in mod direct cu viata ultra, consider ca cel mai important proiect din viata suporterilor stelisti l-a reprezentat infiintarea la inceputul lui 2007 a Ascoiatiei Independente a Suporterilor Stelisti.

– Cum a inceput povestea ultrasilor bucuresteni? In ce an a aparut miscarea in capitala si care au fost brigazile care au consacrat-o?

Este destul de greu sa facem o radiografie corecta a miscarii ultra din Romania. Este vorba de un fenomen inca tanar in comparatie cu alte tari europene, dar care a trecut in scurta lui viata prin mai multe etape. Desi activitati ale suporterilor au existat si pe timpul comunismului, din cauza accesului dificil al populatiei la informatie, in Romania nu au aparut grupuri organizate de suporteri. In mod cert, putem vorbi de o organizare doar cu ocazia aparitiei celor 3 mari grupuri Bucurestene: Armata Ultra, Nova Guardia, Legione Granata. Totusi, acesta a fost doar momentul de start, galeriile trecand in scurt timp de la o titulatura unica la organizarea peluzei in grupuri, fiecare cu o identitate proprie. Aici as mentiona tot 3 grupuri bucurestene care au fost un etalon pentru miscarea ultra din Romania: Ultras, Boys si Ultras Unione.

– Exista diferente intre gruparile ultra din capitala si cele din provincie?

Da, in mod cert exista o diferenta destul de mare intre gruparile ultra din capitala si cele din provincie. Activitatea in peluzele din provincie este destul de slab dezvoltata fata de cele din capitala. Gruparile din provincie pot fi impartite in 2 categorii. Sunt pe de o parte peluze care au o activitate ultra de mult timp, ajunse in faza de maturitate( Timisoara, Arad, Cluj, Craiova) si de partea cealalta echipe unde fenomenul inregistreaza o crestere, aflandu-se inca in faza incipienta(Iasi, Vaslui, Galati). Din pacate, exista multe echipe atat din prima scena fotbalistica cat si din a doua fara o sustinere organizata din partea fanilor, lucru care dauneaza destul de mult fenomenului din Romania. Parerea mea este ca miscarea ultra, cel putin in cazul peluzelor mici, ar trebui incurajata, iar acestia sa faca tot posibilul pentru a-si dezvolta activitatea ultra, nu pentru a cauta rivalitate cu peluzele mari, in special cele din capitala.

– De ce majoritatea oamenilor nu pot face diferenta dintre ultras si huligan? Cum crezi ca se poate schimba perceptia asta?

Nici nu prea exista o diferenta foarte mare intre cei 2 termeni la nivelul fenomenului din Romania. De asemenea, eu nu sunt de acord cu o impartire a suporterilor in cele 2 categorii, fenomenul dezvoltandu-se diferit in fiecare tara, in funcţie de cultura, legislatie sau conditii sociale, in cele mai multe cazuri imprumutand elemente din ambele curente ale suporterilor. Acesta este si cazul Romaniei, unde fenomenul a imprumutat si multe accente de violenta, iar lumea asociaza huliganismul cu violenta. Totusi, in Romania nu exista grupuri de huligani in adevaratul sens al cuvantului. Imaginea suporterului roman a avut foarte mult de suferit in ultimii ani( in mare parte si din vina noastra) din cauza faptului ca au fost mediatizate doar partile negative ale activitatii de suporter, asociand grupurile organizate cu termenul de huligani. Din pacate, nici grupurile de suporteri nu au initiat vreo campanie de promovare a fenomenului ultra si a partilor sale bune. In felul acesta, coroborat cu masurle din ce in ce mai drastice luate de organizatori si fortele de ordine, vom ramane din ce in ce mai putini, iar daca nu vom reusi atragerea spectatorilor catre acest gen de manifestare pe stadioane, tot spectacolul creat de suporteri va disparea.

– Exista o evolutie sau o involutie al fenomenului ultra in Bucuresti?

In mod cert este vorba de o involutie a fenomenului ultra in Bucuresti, asociata cu o escaladare a violentelor asociate fotbalului. Acest lucru se intampla in principal din cauza represiunii injuste a fortelor de ordine din ultimii ani(ma refer aici atat la Politie/ Jandarmerie) cat si din partea cluburilor de fotbal. Desi in urma cu 2 ani s-a lansat o lege anti-violenta, aceasta nu a facut decat sa omoare spectacolul de pe stadioane si sa creasca violenta in afara stadioanelor, suporterii fiind mai interesati in ultimul timp de confruntarile cu rivalii decat de crearea unei atmosfere incendiare pe stadion. Pe de o parte este normal sa se intample asta atata timp cat, luam in exemplul de fata cazul clubului meu, Steaua, conducerea iti interzice orice forma de manifestare pe stadion, de la steaguri, bete de steaguri groase la mesaje, coregrafii etc., chiar daca ele nu contravin vreunei legi in vigoare iar deciziile sunt luate in mod abuziv. Din pacate in aceasta lege anti-violenta(care de fapt ar trebui sa fie o lege a sportului), spectatorii au doar obligatii, nu exista drepturi, iar cluburile nu pot fi trase la raspundere daca comit vreun abuz la adresa acestora.

– Care crezi ca a fost punctul culminant al fenomenului de pana acum?

E greu sa marchez o singura perioada, pentru ca fenomenul este destul de complex iar principalele evenimente s-au petrecut in perioade diferite. Daca e sa ne gandim la numarul de persoane implicate in fenomen, anii de inceput au fost definitorii. Mai apoi, fenomenul a fost marcat de o trecere spre originalitate prin aparitia si dezvoltarea grupurilor pe care le-am enumerat la punctele anterioare, mai exact perioada 2000-2003. Totusi, punctul culminant al fenomenului cred ca l-a reprezentat aparitia peluzelor secundare la Dinamo si Steaua, caracterizate printr-un spirit pur ultra.(nota: trebuie mentionat, si cred ca cel mai indicat ar fi la acest punct, ascensiunea peluzei timisorene care, in ciuda legilor tot mai dure, reuseste sa dezvolte fenomenul ultra in Romania)

– In ultimii ani au fost manifestatii de solidaritate din partea ultrasilor( 62 ne vrem clubul inapoi!, protestul impotriva legii lui Mitica,manifestatia pentru eliberarea suporterilor dinamovisti arestati in Bulgaria), care a fost feedbackul acestor actiuni?

Actiunea 62-ne vrem clubul inapoi a fost o actiune doar a suporterilor stelisti, nu pot spune ca a fost vorba de o solidaritate a ultrasilor din tara. Totusi, de-a lungul protestului neincetat impotriva patronului, care iata ca dureaza de peste un an( timp in care echipa nu a fost sustinuta deloc), au fost afisate mai multe mesaje de solidaritate ale ultrasilor din tara. Pana una alta, Becali nu este doar problema Stelei ci problema unei intregi tari, devenind din pacate, de-a lungul timpului, un model (negativ) atat pentru patronii din fotbal cat si pentru romani in general.

Referitor la celelalte actiuni, feed-backul a fost unul pozitiv. A fost un prim pas pentru niste proteste comune, lumea a inteles ca inainte de rivalitati ne leaga o pasiune comuna, fotbalul si fenomenul ultra, pentru care ar trebui sa luptam si sa-l aparam. Din pacate insa numarul celor care au participat a fost destul de mic iar actiunile au fost singulare, nu au continuat, astfel de actiuni comune fiind destul de frecvente in alte tari din Europa.

– Ce parere ai despre arenele sportive existente in Bucuresti? Dar despre viitorul Stadion National?

Din pacate infrastructura sportiva, atat in Bucuresti dar si la nivel national este precara. Nu avem arene adevarate de sport, iar daca situatia la fotbal mai e cum mai e si incepe sa se mai remedieze prin constructia de baze sportive noi, la nivelul celorlalte sporturi situatia e tragica. Fondurile ministerului dar si ale Primariei Capitalei ar trebui indreptate urgent spre constructia unor arene de sport de capacitate medie si mare in capitala, cele existente avand capacitate foarte mica sau fiind lasate in paragina. Stadionul National are un amplasament foarte bun dar investitia nu ar trebui sa se opreasca aici, ci ar trebui dezvoltat tot Complexul Olimpic existent.

– Ce iti place cel mai mult la Bucuresti?

Pot spune ca Bucurestiul e genul de oras pe care iubesti sa il urasti. Desi sunt dezamagit de prostul management al orasului, de dezvoltarea haotica fara un plan concret de viitor, de miile de proiecte electorale care exista doar pe foaie, in realitate neschimbandu-se nimic, Bucurestiul este orasul in care m-am nascut, am crescut si de care probabil nu ma voi desparti prea curand. In mod cert nu e cel mai frumos oras din Romania, dar sigur e orasul care traieste cel mai intens. Pot spune ca imi place la Bucuresti multitudinea de locuri in care iti poti petrece timpul liber.

– Ce ai schimba la Bucuresti?

Sunt foare multe lururi pe care mi le-as dori schimbate in Bucuresti. Primul dintre ele tine de oameni, mai exact nesimtirea lor. Sunt de parere ca de la asta porneste totul. Poate ne defineste ca natie, ca Munteni sau ca Bucuresteni in mod special, dar in mod cert din cauza lipsei de respect a oamenilor se ajunge la probleme mult mai grave de ordin social. In al doilea rand, l-as transforma in zona metropolitana, cu un plan de urbanism bine pus la punct pentru o dezvoltare ulterioara. Bucurestiul este in momentul de fata un oras extrem de aglomerat, de inghesuit, si ar fi pacat sa nu se profite de spatiul liber pe care il ofera orasele limitrofe. In al treilea rand as construi parcari in toate locurile aglomerate din oras, dezvoltand in acelasi timp reteaua de transport in comun si feroviara deja existenta, pentru o facilitare a accesului, mai ales catre centrul orasului. Este incredibil cum alte orase europene care s-a confruntat de-a lungul timpului cu aceleasi probleme ca si Bucurestiul au luat decizii intelepte si au ameliorat situatia in timp ce noi nu putem invata din exemplul lor. Cam astea ar fi principalele puncte pe care le-as schimba in Bucuresti.

– Esti mandru ca esti bucurestean? De ce?

Sunt mandru ca sunt bucurestean, asa cum sunt mandru ca sunt roman, asa cum sunt mandru ca sunt stelist. Prefer sa nu fug de situatia dificila in care ne aflam ca si popor, incercand sa schimb si sa ajut cu ceva din interior. Avem o istorie frumoasa in spate, o traditie ce trebuie continuata, de care ar trebui sa fim mandri, in niciun caz sa o ignoram si sa o dam uitarii.

Read Full Post »