Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘bucuresteni’

Bucurestiul este casa multor saloane de tatuaje, unde artistii tatuatori ”picteaza”, cu talent si imaginatie, pe pielea concitadinilor nostri.
Iona, ownerul salonului Pisica Grasa, un tattoo artist veritabil, a acceptat sa raspunda intrebarilor noastre legate de aceasta meserie si nu numai.
– Salut Iona, iti multumesc ca ai dat curs invitatiei noastre!
Cu cea mai mare placere, acum am ajuns acasa de la salon, care a devenit in ultimul timp a doua mea casa, imi petrec mai multe ore acolo decat acasa , pisica mea( care evident e grasa) imi simte lipsa:)) Dar e cel mai frumos loc pe care mi l am putut inchipui, oameni frumosi in fiecare zi, voie buna, lucrari frumoase.
– Cine este Iona si ce reprezinta pentru ea tatuajele?

iona
Iona e detoate, in primul rand e un artist care nu-si gasea nicaieri locul, pentru ca nu se putea mula pe hipstarime si pe trend, nu se incadra nici la artisti neintelesi, pana la urma Iona a avut curaj sa-si faca un loc al ei si n-a fost egoista, si-a creat o echipa formata din oameni muncitori si visatori.
Iona s-a dus sa se tatueze prima data la 14 ani, eram fascinata de astronomie si am studiat asta pana am aflat ca sunt patronata de Luna, asa ca m-am dus si mi-am tatuat o luna plina colorata, apoi stii vorba aia : ” nu poti sa mananci doar un chips”, asa e si cu tatuajele, nu m-am putut opri doar la unul singur, mi am facut cate unul in fiecare an, dar pe fiecare in parte le-am simtit ca facand parte din mine.
Cand m-am apucat de tatuat ( la mine acasa) imi tremurau genuchii de emotie, stiam ca o sa las o particica din mine pe pielea unui om si mi-am zis „haide!”, surpriza mea a fost ca mi-a iesit impecabil si din ziua aia nu m-am oprit, sunt deja 4 ani de cand pictez pe panza vie.

tattoo
E cel mai frumos lucru din lume pentru mine sa muncesc la schita unui tatuaj, sa-l tatuez iar cea mai frumoasa emotie este atunci cand vezi reactia clientului la final, cand se uita in oglina si sare in sus de bucurie!!
Am spus mai sus ca Iona e detoate, pentru ca Iona a muncit mult si si-a stors creierii ca sa deschida „Pisica Grasa Tattoo Bucuresti„, pentru ca Bucurestiul e plin de saloane de tattoo, iar „Pisica Grasa ” s-a vrut a fi ceva diferit, un loc in care sa nu existe client care sa plece nemultumit, un loc in care se munceste si se merge la munca cu drag.

 
– De ce venim la Pisica Grasa si cine ne intampina acolo?
Stii ca esti in drum spre Pisica Grasa Tattoo Bucuresti cand ai ajuns pe strada Aurel Vlaicu, o straduta linistita si plina de pomi inverziti , ajungi la numarul 128 si intrii, te intampina Iona si Laur , tatuatorii de la salon, iei un loc , bem o cafea, discutam despre schita apoi trecem la lucruri serioase, te tatuam!
Clientii nostri o data ce au venit la salon raman fideli, ne raman prieteni, pentru ca suntem deschisi sa le auzim dorintele, si sa ii sfatuim in a-si face un tatuaj misto!
Vin la Pisica Grasa si din motive financiare, pentru ca spre deosebire de alte saloane noi facem preturile de comun acord cu clientul, asta pentru ca ne iubim meseria si ne merge din ce in ce mai bine:)

Această prezentare necesită JavaScript.

– Ce ar trebui sa stie o persoana inainte de a lua decizia finala de a se tatua?
Trebuie in primul rand sa se gandeasca la semnificatie, apoi sa se uite pe lucrarile tatuatorului sa vada daca-i place, sa vina deschis la salon si sa nu aibe emotii:)

 

– E Bucurestiul un loc primitor pentru cei care au tatuaje sau sunt priviti cu reticenta?
Am avut o revelatie recent,eram la salon si m-a intrebat o clienta cum o sa arate ea cand o sa fie bunica cu tatuaje si ce-o sa zica vecinii( :)) ), apoi mi-am dat seama ca generatia noua este foarte deschisa catre tatuaje si ca nu o sa se uite nimeni ciudat la ea avand in vedere ca foarte multi o sa fie tatuati.
Cred ca oamenii sunt din ce in ce mai deschisi , mai colorati, au din ce in ce mai multa personalitate si vreau sa cred ca nu priveste nimeni cu reticenta.Oricum totul depinde de educatia pe care o primesti, iar copii generatiei de acum vor primi o educatie foarte deschisa, asa ca totul merge spre bine!

 
– Ce fel de tatuaje prefera bucurestenii?
Nu vin doar bucurestenii la Pisica Grasa Tattoo, dar in mare parte ei sunt clientii nostrii, sunt foarte diversi , nu pot sa fac o nominalizare, dar pot sa spun ca ma surprinde foarte placut ca nu am mai tatuat de foarte mult timp matanii sau tigrii :))

 

– Care a fost tatuajul cel mai complex, realizat de tine, si cat a durat finalizarea lui?
Cel mai complex tatuaj pe care l-am realizat a fost piciorul unui client , de sus pana jos, a vrut sa nu lase nici macar o particica de piele netatuata , i-am facut un model japonez, gheise, samurai, valuri, flori de cires, a iesit superb,cred ca a fost facut in 6 sedinte, deci 6 saptamani aproximativ.


– Ce deosebeste un tattoo artist bun de un tattoo artist excelent?
Grija si receptivitatea pe care o are fata de ceea ce creaza si fata de client.

 
– In ultimul timp, acest fenomen pare ca a luat amploare, cel putin in Bucuresti. Sunt saloanele de tatuaje o afacere de succes in capitala?
Depinde de cat de mult investesti, si nu ma refer la partea materiala, ci la suflet si la emotii, eu mi-am dorit din suflet sa mearga salonul, si merge din ce in ce mai bine, avand in vedere ca este deschis din ianuarie anul curent, cel mai mult ma bucura ca imi pot castiga traiul din ceea ce iubesc, si asta este cea mai mare realizare.

 
– Ce apreciezi cel mai mult la Bucuresti?
Faptul ca e intr-o continua metamorfoza, si ca fac parte din oamenii si din generatia care o sa schimbe orasul asta intr-o capitala colorata.

 
– Ce ai schimba si ce ti se pare iremediabil la Bucuresti?
Teama si fomismul bucurestenilor, si aici ma refer strict la domeniul meu, teama clientilor atunci cand le faci un pret mic, au senzatia ca o sa se intample ceva rau, se sperie daca vad ca esti deschis catre ei si toate astea din cauza fomismului cu care ne confruntam, in Bucuresti toata lumea vrea sa dea tepe, putem sa reusim si fara sa furam si sa ne batem joc de oameni.
AAA si mi-ar mai placea ca femeile care-si doresc sa faca un business sa nu mai fie privite cu neincredere, spun asta pentru ca m-am lovit de multe ziduri,dar le-am depasit .

Anunțuri

Read Full Post »

Bucurestiul este casa celor mai galonate echipe de fotbal din Romania, totodata fotbalul de aici naste pasiuni in inima bucurestenilor si cele mai crancene rivalitati. Aceste rivalitati nu se rezuma doar la ce se intampla pe teren, ci si in tribunele stadioanelor. Peluzele prind viata si culoare prin vocea si coregrafiile suporterilor.

578197_481263875265978_569450619_n
Fatyma Kocheiche este studenta la medicina si mai ales suporter bucurestean. A fost amabila sa raspunda catorva intrebari legate de pasiunea ei traita pe stadioanele din Bucuresti.
– In primul rand am vrea sa stim daca esti bucuresteanca get-beget sau ai fost ”adoptata” ?
Da,sunt bucuresteanca get-beget.Aici m-am nascut si aici m-am format ca om,desi am si radacini arabe din partea tatalui,ma consider romanca,si mai ales bucuresteanca,aici e casa mea.
– Care este istoria ta, ca suporter stelist, cand ai inceput sa frecventezi meciurile Stelei si cum ti s-au parut primele experiente?
Pot spune despre prima mea experienta pe stadionul Ghencea ca a fost una destul de cuminte .Destinul a facut ca pe 14 august 2005,cu 2 zile inainte de ziua mea sa primesc cadou 2 bilete la meciul Steaua-Fc National .Desi nu eram o microbista inraita,prietenii mei observasera ca pasiunea mea pentru fotbal si mai ales pentru Steaua nu era asemanatoare cu cea a unei fete care se uita la un meci si remarca frezele sau corpul atletic al jucatorilor.Facand o retrospectiva in timp,din ziua aceea in care am fost la primul meci am simtit ca urma sa imi fac un obicei din asta si sa ma intorc de cate ori Steaua va juca .Pe langa echipa de atunci,una extraordinara,stadion,joc,scor(4-0) m-au fascinat in mod deosebit peluzele.Toata repriza a 2-a a meciului i-am urmarit,nu stiam unde sa ma mai uit prima oara,in dreapta,in stanga.Am invatat majoritatea cantecelor in decursul a 45 de min si de la meciul urmator am mers sa le exersez de acolo,din mijlocul evenimentelor.In ultimele randuri,micuta,cu fularul la gat,acum ca imi amintesc,mi se pare amuzant.Pe parcursul anilor,m-am familiarizat cu multi dintre cei care in 2005 erau acolo si coordonau ceea ce m-a fascinat atat de tare pe mine.

– Cand ai realizat ca vrei sa faci mai mult decat face un simplu simpatizant, ai fost tratata cu reticenta sau cu entuziasm de membrii galeriei?
Probabil ca toata lumea priveste cu o oarecare reticenta o prezenta feminina intr-o galerie a unei echipe de fotbal.Eu pot spune ca am fost primita asa cum nu ma asteptam,nu stiu daca pot spune ca am fost primita cu entuziasm,dar cert este ca inca de la primul meci petrecut la intensitate maxima,de acolo de jos,de unde prinde glas toata peluza,sa zic asa,m-am simtit extraordinar!Si asta este meritul oamenilor care vin acolo meci de meci,langa care stau in peluza pentru ca in ciuda prejudecatilor sunt niste oameni demni de tot respectul.
– Cum se traieste pe strazile din Bucuresti o zi de derby?
Zilele de derby sunt speciale,niciuna nu seamana cu precedenta.Poate doar oamenii,asteptarile si entuziasmul debordant sunt aceleasi.Ultima zi de derby traita pe strazile din Bucuresti in noiembrie anul trecut a fost una dintre cele mai frumoase din viata mea ca si suporter stelist.Poate cei mai vechi ma pot contrazice,desi cred ca si ei sunt constienti ca acea zi va ramane in memoria lor mult timp de acum incolo.Sa mergi de dimineata,sa faci o surpriza echipei,asistand la antrenamentul dinaintea meciului si nu oricum,ci in numar foarte mare si etaland o prestatie de zile mari (torte,fumigene) care ar trebui sa fie vazuta mai des pe stadioanele din Romania strict pentru spectacol,fara a perturba in vreun fel desfasurarea actului sportiv in sine, este un lucru minunat reusit de o galerie de fotbal si rasplatit cu varf si indesat in acest caz de echipa,cateva ore mai tarziu,in teren.Bineinteles ca adrenalina si nerabdarea nu prea iti permit sa mergi acasa si sa stai linistit pana la ora meciului asa ca strazile Bucurestiului sunt pline de suporteri in zi de derby.

– Ai avut parte de cateva aparitii in media;Ultrasii nu au avut niciodata parte de o imagine pozitiva, consideri ca mediatizarea ta ar putea face ca opinia publica sa realizeze frumusetea acestei pasiuni si sa renunte la prejudecati?
Mi-as dori din tot sufletul sa fie asa.Sa vad din ce in ce mai putini oameni care numesc suporterii “golani” sau “infractori”.Toata lumea are o pasiune pe care si-o manifesta intr-un mod sau in altul si lumea trebuie sa fie constienta de asta si sa incerce sa vada partea frumoasa a acestui fenomen,pentru ca daca eu,ca fata,ies si afirm asemenea lucruri inseamna ,in opinia mea ,faptul ca lucrurile frumoase petrecute intr-o peluza a unui stadion sunt mult mai semnificative decat cele mai putin frumoase,nu spun urate pentru ca atunci cand faci ceva din pasiune nu exista parti urate!As dori ca lumea sa inteleaga faptul ca daca venim meci de meci si cantam pe un stadion,aceasta nu este singura noastra activitate.Asa cum eu pot imbina frecventarea unei facultati dintre cele mai grele(UMF ‘CAROL DAVILA’,BUCURESTI) cu mersul pe stadion,asa multi dintre cei care fac parte din galerie au pe langa activitatea aceasta locuri de munca solicitante,facultati terminate,familii frumoase pe care le intretin si carora li se dedica si merita tot respectul !
– Din pacate, stim cu totii, ca jandarmii din Bucuresti, si nu numai, fac abuzuri asupra suporterilor, ai fost victima vreunui abuz?
Din fericire nu am fost victima niciunui abuz al jandarmilor.Dar sunt sigura ca in cazul in care as fi fost prinsa in mijlocul vreunui conflict cu acestia nu s-ar fi gandit de doua ori inainte sa actioneze.Si gandesc asa pentru ca aceasta este imaginea pe care ei singuri si-au creat-o.Actiunile lor in timp au dus la acest permanent conflict cu suporterii si nu numai,fiind bine cunoscute abuzurile si asupra oamenilor de rand.Nu poti cere respect ca institutie atunci cand nu respecti integritatea fiecarei persoane in parte,abuzand de autoritatea pe care statutul tau ti-o confera.
– De-a lungul timpului, pe strazile din Bucuresti au avut loc manifestari pentru diferite cauze, de la ”62 de vrem clubul inapoi” la protestul impotriva legii lui Mitica. Ai participat la manifestatii?
Nu am participat activ la manifestatii si nu pentru ca nu as fi vrut sau nu as sustine aceste initiative ci pentru simplul motiv al lipsei de timp.Stiu,o sa se spuna ca pentru a-ti sustine cauza iti faci timp dar sunt la varsta la care imi cladesc viitorul si ultimii 2-3 ani au fost esentiali,am trecut cu bine de un Bacalaureat de care multe generatii isi vor aminti din cauza ratei foarte mici de promovabilitate si de o admitere dificila pe care am trecut-o din prima.
– Ce parere ai despre arenele sportive existente in Bucuresti? Este suficient doar un stadion modern?
Sincer,daca ar fi fost dupa mine nu as fi simtit nevoia construirii unui stadion de acest gen,in conditiile in care nici construirea a 10 stadioane asemanatoare nu ar putea schimba in vocabularul stelistilor apelativul de “casa” a stadionului Ghencea.
Sunt de acord cu faptul ca nationala Romaniei in primul rand are nevoie de un astfel de stadion,Romania ca stat european avea nevoie de o constructie de genul National Arena si sigur nicio alegere nu era mai buna decat Bucurestiul pentru ridicarea acestei arene sportive.
– Ce te atrage cel mai mult in orasul asta?
Cel mai mult la Bucuresti ma atrag cladirile vechi,cele care inca sunt in stare buna sau foarte buna,sunt absolut incredibile.Un alt lucru care ma atrage este ,contrar opiniei publice,agitatia din Bucuresti.Asta ii da viata,ii confera acel aer de capitala europeana si Bucurestiului ii sta foarte bine asa,cu toata aceasta forfota permanenta.
– Ce ai vrea sa schimbi la Bucuresti?
Nu as numi-o schimbare ci mai degraba o imbunatatire.Daca as putea as extinde reteaua subterana a Bucurestiului in toate zonele acestuia.Recunosc,sunt dependenta de metroul bucurestean si nu m-as putea descurca intr-o zi normala fara metrou,as trai un adevarat cosmar.

Read Full Post »

Gani este, cel mai probabil, cel mai notoriu nume feminin din hip-hopul romanesc in momentul de fata si a avut amabilitatea sa raspunda catorva intrebari despre ea ca artist din Bucuresti.

426772_476554529067288_2038814720_n
– Unde a crescut Gani si cum s-a apropiat de hip-hop?
Raspunsul la intrebarea asta e foarte “on topic” pe site-ul tau. In sensul ca am crescut exclusiv in Bucuresti, nu am avut “tara” unde sa merg in vacante, ca alti copii. Nu m-a afectat prea mult chestia asta, pentru ca am avut oricum o copilarie frumoasa, specifica anilor ’90: am prins multe din jocurile care acum tind sa fie uitate, construiam casute pentru toti cainii si pisicile de la bloc, apoi mancam tot felul de fructe fara sa stim ce-i ala gel antibacterian, negociam cu ai mei sa ma mai lase afara inca 10 minute atunci cand ma chemau acasa de la geam, etc. De hip-hop am inceput sa ma apropii pe la mijlocul anilor ’90. Desi nu eram inca suficient de matura incat sa-l inteleg foarte bine, m-a atras, atractia se mentine si in prezent si nu se intrevad sanse sa dispara.

– Ce trupe sau artisti te-au influentat?
Ca ascultator, am inceput cu Nas si Fugees, apoi am dat de Salt’n’Pepa, Puff Daddy, 2Pac, dupa care am descoperit si rap-ul romanesc si, ulterior, mult mai mult din cel strain. La inceputurile mele intr-ale MC-ing-ului am fost, pe rand, influentata destul de puternic de Da Brat si de Marquee. In prezent am mai multe influente, sunt de parere ca de la orice artist bun ai ceva de invatat, dar trebuie mereu adaptat propriului stil, nu preluat de-a dreptul.

– Cum a fost prima data cand ai urcat pe o scena si cum te-a perceput publicul?
Prima data am urcat pe o scena cand am participat la Tip Top Minitop, la scurt timp dupa Revolutie. Aveam aproape 4 ani si, din cate vad pe caseta video, am facut o impresie destul de buna :)) Legat de rap, am debutat ca battle MC, in 2004, fiind si prima fata care a facut asta la noi in tara intr-o competitie oficiala. Pe atunci nu aveam neaparat in plan sa continui cu muzica, motiv pentru care a fost nevoie de inca 3 ani ca sa urc din nou pe scena, de data asta pentru a-mi canta piesele scrise intre timp. S-a intamplat in cadrul unui concurs national – Ultimatum pentru Arta, editia din 2007, cand am participat ca membra a unei trupe alaturi de doi baieti si am iesit pe locul 2. Am avut sustinere morala si din partea prietenilor, ceea ce a contat mult, dar si din partea publicului neutru.

– Sunt bucurestenii, consumatori de hip-hop, deschisi asupra proiectelor tale sau inca exista prejudecati?
In mare parte, da, sunt deschisi si receptivi. Cat despre prejudecati, vor exista intotdeauna, intr-o masura mai mica sau mai mare. Probabil chiar si artistele rap mari de afara au cel putin un contestatar care le-ar vedea mai degraba in legatura cu borcanul din camara decat cu cel din studio. Ce e amuzant e ca eu iau in gluma misoginismele, atunci cand sunt provocata, dar unii probabil confunda (auto)ironia cu frustrarea. Nu-mi ramane altceva decat sa-mi fac treaba din ce in ce mai bine in continuare.

– De curand ai lansat un nou album ”Rima organizata” – cand vom putea asculta piesele live, intr-un concert in Bucuresti?
Inca nu am stabilit o data exacta pentru concertul de lansare. N-am vrut sa ma grabesc, ci sa astept sa treaca un timp, ca publicul sa se familiarizeze cu piesele, timp in care sa ma concentrez mai mult pe promovarea online si sa creez conditiile ca mai apoi sa iasa bine si partea de concerte. Oricum, as vrea sa fac concertul undeva in primvara, voi anunta in timp util cand va fi cazul.

382146_449611618428246_2010460269_n

– Intotdeauna a existat un patriotism local in randurile raperilor din Bucuresti. Esti mandra ca esti bucuresteanca?
Nu stiu daca “mandra” ar fi cel mai potrivit termen, pentru ca nu-i o realizare personala si nici nu as vrea sa ofensez persoanele din alte orase. In schimb, imi reprezint orasul atunci cand e cazul si sunt recunoscatoare ca m-am nascut aici si astfel am fost scutita de multe din sacrificiile sau greutatile cu care s-au confruntat sau se confrunta unele persoane din jurul meu. A fi din Bucuresti e un avantaj si din punct de vedere muzical – aici sunt mai multe studiouri, aici se intampla cele mai multe evenimente si aici e cea mai mare comunitate rap din tara.

– Hip-hopul, in Bucuresti, are parte de expunere suficienta sau e loc de mai bine?
Intotdeauna e loc de mai bine, dar nu m-as plange de lipsa evenimentelor, dimpotriva. Exista anumite perioade – in general primavara si toamna – cand saptamanal e cel putin un concert important. Unele evenimente chiar se suprapun uneori. Imi pare bine ca exista interes pentru rap-ul underground si ca unele astfel de concerte strang mai mult public decat cele ale unor artisti promovati obsesiv pe radio si TV.

– Ce apreciezi cel mai mult la Bucuresti?
Faptul ca, desi in ultimii ani s-a construit (si, implicit, demolat) enorm de mult, inca isi pastreaza o parte din autenticitatea, specificul epocilor trecute. Sunt fascinata de perioada interbelica si ma bucur ca unele cladiri despre care am citit inca mai exista. Chiar daca cele mai multe sunt in paragina sau ignorate de oamenii prea grabiti sa priveasca mai sus de nivelul ochilor.
– Ce ai schimba la Bucuresti?
Traficul! Mai bine zis, intreaga infrastructura rutiera. Si asfaltarea. Pe lista schimbarilor as mai adauga mentalitatea anumitor locuitori despre care ma intreb daca nici acasa nu folosesc cosul de gunoi, as incerca sa protejez cladirile-monument despre care vorbeam mai devreme, iar persoanele defavorizate sa aiba parte de mai mult sprijin. Stiu ca tot ce-am zis e o utopie, nu am veleitati de primar, dar asta mi-as dori eu sa se schimbe 🙂

– Un mesaj pentru bucuresteni sau pentru cei care ar dori sa locuiasca aici?
Incercati sa mentineti vie autenticitatea orasului si, daca nu puteti contribui la imbunatatirea lui, macar nu-i daunati. Nu va simtiti superiori. Aici e cea mai mare comunitate multiculturala, am putea incerca sa invatam ceva util unii de la ceilalti.
Desi asa par, nu sunt neaparat sfaturi, ci mai degraba principii dupa care ma ghidez eu, formulate la persoana a doua plural si impartasite si altora.

Pentru cei care nu sunt familiarizati cu muzica lui Gani, puteti afla despre ce este vorba pe canalul oficial de Youtube http://www.youtube.com/user/ghanizzle/ sau pe Facebook la adresa https://www.facebook.com/gani.official

 

Read Full Post »

Motociclismul face parte din viata Bucurestiului, motociclismul anima showul de la semafoare, tot el iti tulbura somnul la cele mai neasteptate ore si da un strop de amuzament la blocajele din trafic.

Ea e Oana, motorista pe strazile Bucurestiului. O fata draguta sa-mi raspunda la cateva intrebari. Uitati ce a iesit:

  

– Ciao Oana! Sunt 2milioane de alte lucruri de facut in Bucuresti, care-i povestea ta, cum te-ai oprit la motociclism? 

– Avand in vedere ca bunicul precum si tatal meu au fost motociclisti, nu a fost prea greu de transmis pasiunea.si unde se mai pune si “problema” ca am fost plimbata in burtica lu’ mami pana la “varsta de 8 luni” :)).motociclismul este un mod de viata inedit si ofera zi de zi clipe de neuitat dar si clipe neasteptate……..ca doar avem taximetristi “finuti” :))

 – De cand si pe ce motoare bati strazile orasului? 

 – Permisul meu are doar un anisor……momentan detin un gt250r/2007 (detalii detalii:)) ) in principiu pentru necunoscatori zicand doar atat : o motocicleta de oras cu o putere moderata (cat sa ma mentina in viata:))si cat sa am parte atat de libertate –in depasiri-:)- cat si de distractie in noptile albe….) am mai incercat si alte tipuri de motociclete,preferatele mele fiind doar cele de viteza pentru ca sunt singurele care ma incanta cu adevarat de la design pana la manevrarea calutilor.strazile le cam bat de ceva timp:)) (shhhht) prima tura a fost ca pasager in anul 2004 pe cand aveam doar 14 anisori .deja imi doream sa am parte de propria “jucarie” iar cand am si vazut cu adevarat cam ce inseamna si ce sentimente imi inunda sufletul atunci cand sunt “Calare” am fost sigura ca voi face absolut tot pentru a-mi urma visul…..pasiunea si dorinta crescand de la an la an .

 – Cum se vede Bucurestiul de pe 2 roti?

  – Nu prea se vede…………..:)))atentia e indreptata mai mult asupra inconvenientelor din trafic …………sunt mereu la tot pasul .prefer sa ies din oras……..dar noptile prefer si orasul fiindca doar atunci simt ca am libertate de miscare si parca totul e mai linistit si mai frumos

  – Ce zone prefera motociclistii? 

 – Hmmm…depinde de stilul fiecaruia…unii prefera padurile…..zonele montane….altii doar circuitul……exista chiar si motociclisti”forumisti” care nu se dau prin oras….se dau doar pe forumuri:) . cei care practica stuntul ar prefera o parcare mare si libera:P………eu una prefer traseele montane …….un asfalt de calitate si curbe pe masura THAT MAKES MY DAY COMPLETE!!!!

– Exista cluburi, locuri de intalnire pt motociclisti in Bucale?

 – Sunt multe cluburi,baruri specifice acestei pasiuni atat in Bucuresti cat si in apropierea lui, in care ne petrecem des serile precum si locuri pentru intruniri prestabilite in fiecare parte a orasului(Piata Victoriei/Arcul de Triumf/Rond 23 August etc)

 – Pe strazile astea pare un sport extrem motociclismul, cum va adaptati?

 Nu doar pare ….. este cu adevarat……….dupa ce ca suntem noi destul de fragili pe 2 roti………acum nu are rost sa ma plang de soferi ca nu as avea loc pe site :)) hehe ……….dar macar strazile daca erau ok…. Orice ar fi cu viteza optima 95% din posibilele accidente pot fi evitate.pentru a evidentia mai bine acest aspect recomand vizionarea filmuletului : http://www.youtube.com/watch?v=k3OITef_-5Y

– Cum va privesc soferii in trafic? Si mai ales cum te privesc pe tine, fata pe motor?

– Abia in ultimii 2 ani motociclismul a luat cu adevarat amploare in Romania (asta se poate vedea dupa numarul accidentelor din pacate) deocamdata astept schimbarea situatiei privind obisnuinta soferilor cu existenta noastra in trafic…. Multi respecta………..multi nu sunt atenti………fiecare drum cu gropile lui nu?! Nu prea ne privesc asta este problema.,…de aceea unii dintre noi ajungem cu mai mult de 2 oglinzi acasaJ))….citez “OGLINDA TI-AM RUPT-O PENTRU CA NU O FOLOSESTI!!!!”..eu personal pe langa invitatiile la “liniute” si insistentele pe teme specific “coca” :)) am primit des complimente si chiar intrebari strict legate de motociclism la care mereu voi raspunde cu placere ……..depinde cat tine semaforul:)) . sunt si soferi care imi fac loc chiar daca intentia mea nu este sa depasesc in momentul respectiv….cat si multi care ma incomodeaza cu intentie crezand ca asa vor atrage atentia sau……….nu:)))

  – Ce ai vrea sa schimbi la Bucuresti?

 Asfaltul si tiganii…..fara suparare in legatura cu asfaltul=))

  – Ce te atrage cel mai mult in orasu asta?

– Iesirea spre autostrada sincer:)))) hahahahaha

 – Un mesaj pentru bucuresteni?

– FACETI LOCCCCC CA NU AM FRANE:))

Read Full Post »