M-am tot gandit ce as putea eu sa scriu despre Bucuresti… eu, o provinciala care a venit, ca atatia alti provinciali in capitala „la studii”. Presata de circumstantele din viata mea, am ramas aici. Poate ca am ramas cu un scop. Cred ca rolul Bucurestiului in viata mea este sa ma maturizeze, sa ma invete sa fac fata in lupta cu viata. Daca nici aici nu inveti sa supravietuiesti, nu stiu unde ai putea sa o faci…
Tin minte, cand m-am mutat in Bucuresti, eram avida sa cunosc orasul. In anul I de facultate cred ca am vizitat tot ce se putea vizita in acest oras… muzee, parcuri, strazi… cutreieram bucurestiul in lung si-n lat…asa am descoperit o gramada de locuri faine. Cunosc oameni care locuiesc de 2-3 ani in Bucuresti si nu stiu unde este parcul Carol sau teatrul de Comedie sau terasa la Motoare… mi se pare asa de trist… daca il descoperi, bucurestiul poate fi un oras superb, numai ca el nu se arata tuturor…trebuie descoperit!
Iubesc Bucurestiul pt locurile lui, pentru ca ai acces non stop la cultura, pentru ca oricand poti sa dai nas in nas cu vreo vedeta, pentru cafenelele de pe Lipscani, pentru targul Gaudeamus, pentru parcul Carol, pentru strada Xenopol, pentru o gramada de alte lucruri. Dar oricat l-as iubi, simt ca nu e pentru mine, sau eu nu sunt pentru el… nu stiu exact. Simt ca locul meu nu e aici. Vi s-a intamplat sa mergeti intr-un loc si sa simtiti ca locul vostru este acolo? Mie, da. Sunt nascuta pentru Ardeal. D’asta cred ca nu ma regasesc in orasul asta.
Cred ca cel mai mult urasc in Bucuresti dorinta oamenilor de a parveni… am vazut atatea cazuri de cand locuiesc aici. Intotdeauna am spus ca Bucurestiul este orasul unde incetezi sa fii OM.
Ati observat cat de moroconosi sunt dimineata bucurestenii in mijloacele de transport? Ati observat ca daca mergi pe strada, nimeni nu se uita in ochii tai? Ati observat ca daca le perturbi linistea din tramvai cu o intrebare, se uita urat la tine? Ati observat ca oamenii nu zambesc pe strada?
Am fost in Cluj. Oamenii sunt altfel. Cred ca e adevarata vorba aia ca “omu’ face locu”.
Stiu un singur lucru. Ca nu vreau sa raman aici, oricat de frumos ar fi orasul asta. Pur si simplu, nu e locul meu aici!
Si in incheiere, o gluma pe care o fac eu mai mereu pe seama Bucurestiului… Cica in tara noastra, ora exacta se da la Bucuresti. Inseamna ca d-aia suntem noi asa de ramasi in urma. Ceasul de la Bucuresti nu functioneaza bine! :))
Postul urmator… poze!
Lasă un comentariu