Feeds:
Articole
Comentarii

Bucuresti, 30 de grade

Imagine

Centrul Vechi, 30 de grade. Fete cumsecade isi lasa voluntar una din bretele sa le cada de pe umar, si eu numar cate fete cumsecade isi rup tocurile pe piatra cubica, prea atente fiind pe sub ochelarii Max Mara sa observe cate priviri atrag fuste de la Zara, mai scurte ca zilele de weekend. E greu de ghicit in ce se holbeaza mai mult, in oglinzi sau in vitrine!?

De la foie gras la urme de latrine-i doar un pas. Tara-n impas de caracter, cu personalitatea in plic la doctor si cu frumusetea machiata in Bellagio.Tara unde legea-i ban si banii’s legea ca pe timpul lui Mihai Viteazul, doar ca acum hartiile cu el ne cam dezbina. Cine-i de vina ca am ajuns dependenti de vorbe, forme si hartie si cine stie cum sa evitam sevrajul cand toate se vor termina?

Oras cu ambalaj mai transparent ca bluze de pustoaice, oras construit sub carapace si plin de intrigi ca ” Razboi si pace”.

A inceput ploaia, picaturi mari incep sa spele-asfaltul; Dac’ar putea spala si-anumite caractere poate n-am mai auzi zgomot de tocuri pe piatra cubica…

Tattoo artist de Bucuresti

Bucurestiul este casa multor saloane de tatuaje, unde artistii tatuatori ”picteaza”, cu talent si imaginatie, pe pielea concitadinilor nostri.
Iona, ownerul salonului Pisica Grasa, un tattoo artist veritabil, a acceptat sa raspunda intrebarilor noastre legate de aceasta meserie si nu numai.
– Salut Iona, iti multumesc ca ai dat curs invitatiei noastre!
Cu cea mai mare placere, acum am ajuns acasa de la salon, care a devenit in ultimul timp a doua mea casa, imi petrec mai multe ore acolo decat acasa , pisica mea( care evident e grasa) imi simte lipsa:)) Dar e cel mai frumos loc pe care mi l am putut inchipui, oameni frumosi in fiecare zi, voie buna, lucrari frumoase.
– Cine este Iona si ce reprezinta pentru ea tatuajele?

iona
Iona e detoate, in primul rand e un artist care nu-si gasea nicaieri locul, pentru ca nu se putea mula pe hipstarime si pe trend, nu se incadra nici la artisti neintelesi, pana la urma Iona a avut curaj sa-si faca un loc al ei si n-a fost egoista, si-a creat o echipa formata din oameni muncitori si visatori.
Iona s-a dus sa se tatueze prima data la 14 ani, eram fascinata de astronomie si am studiat asta pana am aflat ca sunt patronata de Luna, asa ca m-am dus si mi-am tatuat o luna plina colorata, apoi stii vorba aia : ” nu poti sa mananci doar un chips”, asa e si cu tatuajele, nu m-am putut opri doar la unul singur, mi am facut cate unul in fiecare an, dar pe fiecare in parte le-am simtit ca facand parte din mine.
Cand m-am apucat de tatuat ( la mine acasa) imi tremurau genuchii de emotie, stiam ca o sa las o particica din mine pe pielea unui om si mi-am zis „haide!”, surpriza mea a fost ca mi-a iesit impecabil si din ziua aia nu m-am oprit, sunt deja 4 ani de cand pictez pe panza vie.

tattoo
E cel mai frumos lucru din lume pentru mine sa muncesc la schita unui tatuaj, sa-l tatuez iar cea mai frumoasa emotie este atunci cand vezi reactia clientului la final, cand se uita in oglina si sare in sus de bucurie!!
Am spus mai sus ca Iona e detoate, pentru ca Iona a muncit mult si si-a stors creierii ca sa deschida „Pisica Grasa Tattoo Bucuresti„, pentru ca Bucurestiul e plin de saloane de tattoo, iar „Pisica Grasa ” s-a vrut a fi ceva diferit, un loc in care sa nu existe client care sa plece nemultumit, un loc in care se munceste si se merge la munca cu drag.

 
– De ce venim la Pisica Grasa si cine ne intampina acolo?
Stii ca esti in drum spre Pisica Grasa Tattoo Bucuresti cand ai ajuns pe strada Aurel Vlaicu, o straduta linistita si plina de pomi inverziti , ajungi la numarul 128 si intrii, te intampina Iona si Laur , tatuatorii de la salon, iei un loc , bem o cafea, discutam despre schita apoi trecem la lucruri serioase, te tatuam!
Clientii nostri o data ce au venit la salon raman fideli, ne raman prieteni, pentru ca suntem deschisi sa le auzim dorintele, si sa ii sfatuim in a-si face un tatuaj misto!
Vin la Pisica Grasa si din motive financiare, pentru ca spre deosebire de alte saloane noi facem preturile de comun acord cu clientul, asta pentru ca ne iubim meseria si ne merge din ce in ce mai bine:)

Această prezentare necesită JavaScript.

– Ce ar trebui sa stie o persoana inainte de a lua decizia finala de a se tatua?
Trebuie in primul rand sa se gandeasca la semnificatie, apoi sa se uite pe lucrarile tatuatorului sa vada daca-i place, sa vina deschis la salon si sa nu aibe emotii:)

 

– E Bucurestiul un loc primitor pentru cei care au tatuaje sau sunt priviti cu reticenta?
Am avut o revelatie recent,eram la salon si m-a intrebat o clienta cum o sa arate ea cand o sa fie bunica cu tatuaje si ce-o sa zica vecinii( :)) ), apoi mi-am dat seama ca generatia noua este foarte deschisa catre tatuaje si ca nu o sa se uite nimeni ciudat la ea avand in vedere ca foarte multi o sa fie tatuati.
Cred ca oamenii sunt din ce in ce mai deschisi , mai colorati, au din ce in ce mai multa personalitate si vreau sa cred ca nu priveste nimeni cu reticenta.Oricum totul depinde de educatia pe care o primesti, iar copii generatiei de acum vor primi o educatie foarte deschisa, asa ca totul merge spre bine!

 
– Ce fel de tatuaje prefera bucurestenii?
Nu vin doar bucurestenii la Pisica Grasa Tattoo, dar in mare parte ei sunt clientii nostrii, sunt foarte diversi , nu pot sa fac o nominalizare, dar pot sa spun ca ma surprinde foarte placut ca nu am mai tatuat de foarte mult timp matanii sau tigrii :))

 

– Care a fost tatuajul cel mai complex, realizat de tine, si cat a durat finalizarea lui?
Cel mai complex tatuaj pe care l-am realizat a fost piciorul unui client , de sus pana jos, a vrut sa nu lase nici macar o particica de piele netatuata , i-am facut un model japonez, gheise, samurai, valuri, flori de cires, a iesit superb,cred ca a fost facut in 6 sedinte, deci 6 saptamani aproximativ.


– Ce deosebeste un tattoo artist bun de un tattoo artist excelent?
Grija si receptivitatea pe care o are fata de ceea ce creaza si fata de client.

 
– In ultimul timp, acest fenomen pare ca a luat amploare, cel putin in Bucuresti. Sunt saloanele de tatuaje o afacere de succes in capitala?
Depinde de cat de mult investesti, si nu ma refer la partea materiala, ci la suflet si la emotii, eu mi-am dorit din suflet sa mearga salonul, si merge din ce in ce mai bine, avand in vedere ca este deschis din ianuarie anul curent, cel mai mult ma bucura ca imi pot castiga traiul din ceea ce iubesc, si asta este cea mai mare realizare.

 
– Ce apreciezi cel mai mult la Bucuresti?
Faptul ca e intr-o continua metamorfoza, si ca fac parte din oamenii si din generatia care o sa schimbe orasul asta intr-o capitala colorata.

 
– Ce ai schimba si ce ti se pare iremediabil la Bucuresti?
Teama si fomismul bucurestenilor, si aici ma refer strict la domeniul meu, teama clientilor atunci cand le faci un pret mic, au senzatia ca o sa se intample ceva rau, se sperie daca vad ca esti deschis catre ei si toate astea din cauza fomismului cu care ne confruntam, in Bucuresti toata lumea vrea sa dea tepe, putem sa reusim si fara sa furam si sa ne batem joc de oameni.
AAA si mi-ar mai placea ca femeile care-si doresc sa faca un business sa nu mai fie privite cu neincredere, spun asta pentru ca m-am lovit de multe ziduri,dar le-am depasit .

Brugner, actual membru al GDR ( Grupul de Rezistenta ), este unul din veteranii hip-hopului din Romania si pilon la temelia rapului din Bucuresti. El a fost de acord sa raspunda catorva intrebari legate de hip-hopul din capitala si nu numai.

28339_1185333371984_8128798_n

– Dat fiind faptul ca ai fost aici de la inceput, cum caracterizezi cei 15-20 de ani de hip-hop din capitala? Ce s-a schimbat in bine, ce s-a schimbat in rau?
In primul rand multumesc pentru invitatie. Precizez ca nu am fost “aici” chiar de la inceput. In 1995 cand am pus eu mana pe microfon, erau deja 2 ani plini de activitate la nivel de hip hop. Erau deja trupe care activau cu mare succes, cum ar fi BUG, RACLA, Cazier (ulterior Parazitii), Cimitiru Bellu, Vorbire Directa, etc. Mi se pare ca lucrurile au evoluat foarte bine si la nivelul momentului actual putem vorbi de ambele zone, definite clar in peisajul romanesc actual: mainstream si independent. Sunt trupe care reprezinta cu mare finete mainstream-ul, cum ar fi cei de la Okapi, BUG, Parazitii, Puya, etc, dar si exponenti puternici ai underground-ului autohton, printre care enumar crew-ul Facem, raku, Special K, CIA, Sisu, samd.
– Cum au fost primele concerte rap din Bucuresti si ce diferente sunt fata de cele de acum?
Primele concerte de rap au fost in Calise, o discoteca aflata in zona Cotroceni / Eroilor, langa ANEFS. Eu nu am fost decat la unul. Adevaratul spirit entuziast l-am intalnit la Martin, un curent urban care a durat 3 ani si mai bine. Acolo, in club Martin, s-au legat prietenii intre oameni veniti din toate sectoarele capitalei, veniti weekend de weekend pentru muzica buna. De altfel primul club din Romania care a adus DJi straini si unde muzica se punea numai de pe vinyl. Lansarea albumului Da Hood Justice “Judecata de Dupa” a consemnat un nou record. Asistenta a fost in jur de 600 de oameni intrati, plus aproape 300 care au ramas pe afara si au cerut permisiunea sa intre sa isi cumpere macar Cdul care se vindea in hol.
– Cu toate ca majoritatea evenimentelor din sfera hip-hopului din Romania au loc in Bucuresti, parca exista o tendinta de scadere a interesului fata de hip-hop si cluburile par tot mai goale. Ce crezi ca s-a intamplat si mai ales ce e de facut sa se schimbe asta?
Este totusi un pic gresit formulat. Majoritatea evenimentelor hip hop nu se mai face doar in Bucuresti, daca te uiti pe site-urile de profil ai sa observi ca marile orase, cu mici exceptii, gazduiesc saptamanal evenimente hip hop si spre deosebire de urbea noastra, ele au cluburi care nu se dau in laturi sa puna la dispozitie vinerea sau sambata pentru astfel de eventuri, lucru care in Buc se intampla rar. Interesul scade si este simplu de ce: in capitala poti sa te distrezi 24 din 7. Pana si lunea ai unde sa mergi. Tinerii in general merg in grup si daca majoritatea nu vrea sa asiste la un concert, ci doar sa bea, minoritatea renunta. La un show in Bucuresti, lumea pleaca aproape regulat dupa ultimul vers scuipat in mic. Nimeni nu prea sta la after party, decat in cazul unui invitat strain, preferand sa mearga intr-un bar cu muzica normala de baut.

– Pe diferite scene din Bukale au aparut nume grele, de la Wu Tang Killa Beez si Ja Rule, la Cypress Hill si Delinquent Habits. Tu ai avut ocazia sa vorbesti cu foarte multi dintre ei. ce parere si-au facut despre publicul hip-hop de aici?
Cam toti cei cu care am avut placerea sa dialoghez pe acest topic mi-au spus acelasi lucru: aveti flow foarte bun, energie pe scena, beaturi bune, DJs buni, insa din pacate limba nu va ajuta si hip hop = mesaj.

Brugner Dj Premier

* Brugner si DJ Premier
– Urmeaza Nas in Bucuresti . Ce asteptari ai?
Normal ca mari, nu il vedem saptamanal, insa mi-as dori din suflet sa cante macar tot albumul “Illmatic”, pe care il consider in primele 5 albume hip hop all time.
– Brugner, bucurestean 100% si mandru de asta?
Dupa parinti 100%, insa 2 bunici din Ilfov, unul din Pitesti si in fine, bunica mea, care m-a si crescut, aflata la a 5-a generatie de oameni nascuti si crescuti aici, pe malul Dambovitei. Da sunt mandru si nu mi-a fost niciodata rusine ca sunt bucurestean, mi-a fost insuflat de mic acest concept de patriotism local. Oriunde m-as fi nascut as fi apreciat locul respectiv, pentru ca “omul sfinteste locul”.
– Ce iti place la Bucuresti si ce ai schimba radical?
Sunt multe lucruri de schimbat, insa am incercat si am inceput sa si reusesc sa ma inconjor de energie pozitiva si sa vad lucruri frumoase oriunde. De exemplu, prin campania lui K-Gula, de a-si ingriji si infrumuseta gradina din fata blocului si atragerea cat mai multor oameni pentru aceasta initiativa, am realizat ca daca vrei, poti sa contribui la infrumusetarea oricarui loc de pe planeta, indiferent ca esti incojurat de beton. Multi cunoscuti de ai mei spun ca Bucurestiul este un oras urat si gri, insa locurile in care am copilarit eu nu sunt asa. Exista si parti urate, insa cu siguranta sunt si locuri unde Bucurestiul arata cu adevarat european si acestea incep sa se inmulteasca. Faptul ca tovarasul a gasit de cuviinta sa darame 3 sferturi de oras pentru a ne aduce mai aproape de aspectul Phenianului, nu este sub nicio forma vina celor care locuiesc de generatii aici, care si-au vazut casele demolate cu buldozerul si ulterior au fost obligati sa se mute la bloc pentru a face loc maselor aduse sa munceasca in uzine. Dar m-as lupta din greu sa construiesc peste tot linii de metrou ca sa ofer o alternativa celor care umplu pana la refuz spatiile carosabile cu masinile lor.
– Cand si unde mai ” Baga rep” Grupul de Rezistenta? 
19 aprilie, Goblin Constanta // 10 mai UnderGround Pub, Iasi // 11 mai, Bacau // 18 mai Setup, Timisoara

– Pentru final, ce sfaturi ai pentru ” noua generatie” de raperi de aici?
Nu sunt in masura sa dau sfaturi, nu vreau decat sansa ca pe fondul unei deschideri mentale, oamenii sa aiba rabdare sa inteleaga un pic muzica, nu doar sa o asculte.

Suporter de Bucuresti: Fatyma

Bucurestiul este casa celor mai galonate echipe de fotbal din Romania, totodata fotbalul de aici naste pasiuni in inima bucurestenilor si cele mai crancene rivalitati. Aceste rivalitati nu se rezuma doar la ce se intampla pe teren, ci si in tribunele stadioanelor. Peluzele prind viata si culoare prin vocea si coregrafiile suporterilor.

578197_481263875265978_569450619_n
Fatyma Kocheiche este studenta la medicina si mai ales suporter bucurestean. A fost amabila sa raspunda catorva intrebari legate de pasiunea ei traita pe stadioanele din Bucuresti.
– In primul rand am vrea sa stim daca esti bucuresteanca get-beget sau ai fost ”adoptata” ?
Da,sunt bucuresteanca get-beget.Aici m-am nascut si aici m-am format ca om,desi am si radacini arabe din partea tatalui,ma consider romanca,si mai ales bucuresteanca,aici e casa mea.
– Care este istoria ta, ca suporter stelist, cand ai inceput sa frecventezi meciurile Stelei si cum ti s-au parut primele experiente?
Pot spune despre prima mea experienta pe stadionul Ghencea ca a fost una destul de cuminte .Destinul a facut ca pe 14 august 2005,cu 2 zile inainte de ziua mea sa primesc cadou 2 bilete la meciul Steaua-Fc National .Desi nu eram o microbista inraita,prietenii mei observasera ca pasiunea mea pentru fotbal si mai ales pentru Steaua nu era asemanatoare cu cea a unei fete care se uita la un meci si remarca frezele sau corpul atletic al jucatorilor.Facand o retrospectiva in timp,din ziua aceea in care am fost la primul meci am simtit ca urma sa imi fac un obicei din asta si sa ma intorc de cate ori Steaua va juca .Pe langa echipa de atunci,una extraordinara,stadion,joc,scor(4-0) m-au fascinat in mod deosebit peluzele.Toata repriza a 2-a a meciului i-am urmarit,nu stiam unde sa ma mai uit prima oara,in dreapta,in stanga.Am invatat majoritatea cantecelor in decursul a 45 de min si de la meciul urmator am mers sa le exersez de acolo,din mijlocul evenimentelor.In ultimele randuri,micuta,cu fularul la gat,acum ca imi amintesc,mi se pare amuzant.Pe parcursul anilor,m-am familiarizat cu multi dintre cei care in 2005 erau acolo si coordonau ceea ce m-a fascinat atat de tare pe mine.

– Cand ai realizat ca vrei sa faci mai mult decat face un simplu simpatizant, ai fost tratata cu reticenta sau cu entuziasm de membrii galeriei?
Probabil ca toata lumea priveste cu o oarecare reticenta o prezenta feminina intr-o galerie a unei echipe de fotbal.Eu pot spune ca am fost primita asa cum nu ma asteptam,nu stiu daca pot spune ca am fost primita cu entuziasm,dar cert este ca inca de la primul meci petrecut la intensitate maxima,de acolo de jos,de unde prinde glas toata peluza,sa zic asa,m-am simtit extraordinar!Si asta este meritul oamenilor care vin acolo meci de meci,langa care stau in peluza pentru ca in ciuda prejudecatilor sunt niste oameni demni de tot respectul.
– Cum se traieste pe strazile din Bucuresti o zi de derby?
Zilele de derby sunt speciale,niciuna nu seamana cu precedenta.Poate doar oamenii,asteptarile si entuziasmul debordant sunt aceleasi.Ultima zi de derby traita pe strazile din Bucuresti in noiembrie anul trecut a fost una dintre cele mai frumoase din viata mea ca si suporter stelist.Poate cei mai vechi ma pot contrazice,desi cred ca si ei sunt constienti ca acea zi va ramane in memoria lor mult timp de acum incolo.Sa mergi de dimineata,sa faci o surpriza echipei,asistand la antrenamentul dinaintea meciului si nu oricum,ci in numar foarte mare si etaland o prestatie de zile mari (torte,fumigene) care ar trebui sa fie vazuta mai des pe stadioanele din Romania strict pentru spectacol,fara a perturba in vreun fel desfasurarea actului sportiv in sine, este un lucru minunat reusit de o galerie de fotbal si rasplatit cu varf si indesat in acest caz de echipa,cateva ore mai tarziu,in teren.Bineinteles ca adrenalina si nerabdarea nu prea iti permit sa mergi acasa si sa stai linistit pana la ora meciului asa ca strazile Bucurestiului sunt pline de suporteri in zi de derby.

– Ai avut parte de cateva aparitii in media;Ultrasii nu au avut niciodata parte de o imagine pozitiva, consideri ca mediatizarea ta ar putea face ca opinia publica sa realizeze frumusetea acestei pasiuni si sa renunte la prejudecati?
Mi-as dori din tot sufletul sa fie asa.Sa vad din ce in ce mai putini oameni care numesc suporterii “golani” sau “infractori”.Toata lumea are o pasiune pe care si-o manifesta intr-un mod sau in altul si lumea trebuie sa fie constienta de asta si sa incerce sa vada partea frumoasa a acestui fenomen,pentru ca daca eu,ca fata,ies si afirm asemenea lucruri inseamna ,in opinia mea ,faptul ca lucrurile frumoase petrecute intr-o peluza a unui stadion sunt mult mai semnificative decat cele mai putin frumoase,nu spun urate pentru ca atunci cand faci ceva din pasiune nu exista parti urate!As dori ca lumea sa inteleaga faptul ca daca venim meci de meci si cantam pe un stadion,aceasta nu este singura noastra activitate.Asa cum eu pot imbina frecventarea unei facultati dintre cele mai grele(UMF ‘CAROL DAVILA’,BUCURESTI) cu mersul pe stadion,asa multi dintre cei care fac parte din galerie au pe langa activitatea aceasta locuri de munca solicitante,facultati terminate,familii frumoase pe care le intretin si carora li se dedica si merita tot respectul !
– Din pacate, stim cu totii, ca jandarmii din Bucuresti, si nu numai, fac abuzuri asupra suporterilor, ai fost victima vreunui abuz?
Din fericire nu am fost victima niciunui abuz al jandarmilor.Dar sunt sigura ca in cazul in care as fi fost prinsa in mijlocul vreunui conflict cu acestia nu s-ar fi gandit de doua ori inainte sa actioneze.Si gandesc asa pentru ca aceasta este imaginea pe care ei singuri si-au creat-o.Actiunile lor in timp au dus la acest permanent conflict cu suporterii si nu numai,fiind bine cunoscute abuzurile si asupra oamenilor de rand.Nu poti cere respect ca institutie atunci cand nu respecti integritatea fiecarei persoane in parte,abuzand de autoritatea pe care statutul tau ti-o confera.
– De-a lungul timpului, pe strazile din Bucuresti au avut loc manifestari pentru diferite cauze, de la ”62 de vrem clubul inapoi” la protestul impotriva legii lui Mitica. Ai participat la manifestatii?
Nu am participat activ la manifestatii si nu pentru ca nu as fi vrut sau nu as sustine aceste initiative ci pentru simplul motiv al lipsei de timp.Stiu,o sa se spuna ca pentru a-ti sustine cauza iti faci timp dar sunt la varsta la care imi cladesc viitorul si ultimii 2-3 ani au fost esentiali,am trecut cu bine de un Bacalaureat de care multe generatii isi vor aminti din cauza ratei foarte mici de promovabilitate si de o admitere dificila pe care am trecut-o din prima.
– Ce parere ai despre arenele sportive existente in Bucuresti? Este suficient doar un stadion modern?
Sincer,daca ar fi fost dupa mine nu as fi simtit nevoia construirii unui stadion de acest gen,in conditiile in care nici construirea a 10 stadioane asemanatoare nu ar putea schimba in vocabularul stelistilor apelativul de “casa” a stadionului Ghencea.
Sunt de acord cu faptul ca nationala Romaniei in primul rand are nevoie de un astfel de stadion,Romania ca stat european avea nevoie de o constructie de genul National Arena si sigur nicio alegere nu era mai buna decat Bucurestiul pentru ridicarea acestei arene sportive.
– Ce te atrage cel mai mult in orasul asta?
Cel mai mult la Bucuresti ma atrag cladirile vechi,cele care inca sunt in stare buna sau foarte buna,sunt absolut incredibile.Un alt lucru care ma atrage este ,contrar opiniei publice,agitatia din Bucuresti.Asta ii da viata,ii confera acel aer de capitala europeana si Bucurestiului ii sta foarte bine asa,cu toata aceasta forfota permanenta.
– Ce ai vrea sa schimbi la Bucuresti?
Nu as numi-o schimbare ci mai degraba o imbunatatire.Daca as putea as extinde reteaua subterana a Bucurestiului in toate zonele acestuia.Recunosc,sunt dependenta de metroul bucurestean si nu m-as putea descurca intr-o zi normala fara metrou,as trai un adevarat cosmar.

Hip-Hop de Bucuresti: Gani

Gani este, cel mai probabil, cel mai notoriu nume feminin din hip-hopul romanesc in momentul de fata si a avut amabilitatea sa raspunda catorva intrebari despre ea ca artist din Bucuresti.

426772_476554529067288_2038814720_n
– Unde a crescut Gani si cum s-a apropiat de hip-hop?
Raspunsul la intrebarea asta e foarte “on topic” pe site-ul tau. In sensul ca am crescut exclusiv in Bucuresti, nu am avut “tara” unde sa merg in vacante, ca alti copii. Nu m-a afectat prea mult chestia asta, pentru ca am avut oricum o copilarie frumoasa, specifica anilor ’90: am prins multe din jocurile care acum tind sa fie uitate, construiam casute pentru toti cainii si pisicile de la bloc, apoi mancam tot felul de fructe fara sa stim ce-i ala gel antibacterian, negociam cu ai mei sa ma mai lase afara inca 10 minute atunci cand ma chemau acasa de la geam, etc. De hip-hop am inceput sa ma apropii pe la mijlocul anilor ’90. Desi nu eram inca suficient de matura incat sa-l inteleg foarte bine, m-a atras, atractia se mentine si in prezent si nu se intrevad sanse sa dispara.

– Ce trupe sau artisti te-au influentat?
Ca ascultator, am inceput cu Nas si Fugees, apoi am dat de Salt’n’Pepa, Puff Daddy, 2Pac, dupa care am descoperit si rap-ul romanesc si, ulterior, mult mai mult din cel strain. La inceputurile mele intr-ale MC-ing-ului am fost, pe rand, influentata destul de puternic de Da Brat si de Marquee. In prezent am mai multe influente, sunt de parere ca de la orice artist bun ai ceva de invatat, dar trebuie mereu adaptat propriului stil, nu preluat de-a dreptul.

– Cum a fost prima data cand ai urcat pe o scena si cum te-a perceput publicul?
Prima data am urcat pe o scena cand am participat la Tip Top Minitop, la scurt timp dupa Revolutie. Aveam aproape 4 ani si, din cate vad pe caseta video, am facut o impresie destul de buna :)) Legat de rap, am debutat ca battle MC, in 2004, fiind si prima fata care a facut asta la noi in tara intr-o competitie oficiala. Pe atunci nu aveam neaparat in plan sa continui cu muzica, motiv pentru care a fost nevoie de inca 3 ani ca sa urc din nou pe scena, de data asta pentru a-mi canta piesele scrise intre timp. S-a intamplat in cadrul unui concurs national – Ultimatum pentru Arta, editia din 2007, cand am participat ca membra a unei trupe alaturi de doi baieti si am iesit pe locul 2. Am avut sustinere morala si din partea prietenilor, ceea ce a contat mult, dar si din partea publicului neutru.

– Sunt bucurestenii, consumatori de hip-hop, deschisi asupra proiectelor tale sau inca exista prejudecati?
In mare parte, da, sunt deschisi si receptivi. Cat despre prejudecati, vor exista intotdeauna, intr-o masura mai mica sau mai mare. Probabil chiar si artistele rap mari de afara au cel putin un contestatar care le-ar vedea mai degraba in legatura cu borcanul din camara decat cu cel din studio. Ce e amuzant e ca eu iau in gluma misoginismele, atunci cand sunt provocata, dar unii probabil confunda (auto)ironia cu frustrarea. Nu-mi ramane altceva decat sa-mi fac treaba din ce in ce mai bine in continuare.

– De curand ai lansat un nou album ”Rima organizata” – cand vom putea asculta piesele live, intr-un concert in Bucuresti?
Inca nu am stabilit o data exacta pentru concertul de lansare. N-am vrut sa ma grabesc, ci sa astept sa treaca un timp, ca publicul sa se familiarizeze cu piesele, timp in care sa ma concentrez mai mult pe promovarea online si sa creez conditiile ca mai apoi sa iasa bine si partea de concerte. Oricum, as vrea sa fac concertul undeva in primvara, voi anunta in timp util cand va fi cazul.

382146_449611618428246_2010460269_n

– Intotdeauna a existat un patriotism local in randurile raperilor din Bucuresti. Esti mandra ca esti bucuresteanca?
Nu stiu daca “mandra” ar fi cel mai potrivit termen, pentru ca nu-i o realizare personala si nici nu as vrea sa ofensez persoanele din alte orase. In schimb, imi reprezint orasul atunci cand e cazul si sunt recunoscatoare ca m-am nascut aici si astfel am fost scutita de multe din sacrificiile sau greutatile cu care s-au confruntat sau se confrunta unele persoane din jurul meu. A fi din Bucuresti e un avantaj si din punct de vedere muzical – aici sunt mai multe studiouri, aici se intampla cele mai multe evenimente si aici e cea mai mare comunitate rap din tara.

– Hip-hopul, in Bucuresti, are parte de expunere suficienta sau e loc de mai bine?
Intotdeauna e loc de mai bine, dar nu m-as plange de lipsa evenimentelor, dimpotriva. Exista anumite perioade – in general primavara si toamna – cand saptamanal e cel putin un concert important. Unele evenimente chiar se suprapun uneori. Imi pare bine ca exista interes pentru rap-ul underground si ca unele astfel de concerte strang mai mult public decat cele ale unor artisti promovati obsesiv pe radio si TV.

– Ce apreciezi cel mai mult la Bucuresti?
Faptul ca, desi in ultimii ani s-a construit (si, implicit, demolat) enorm de mult, inca isi pastreaza o parte din autenticitatea, specificul epocilor trecute. Sunt fascinata de perioada interbelica si ma bucur ca unele cladiri despre care am citit inca mai exista. Chiar daca cele mai multe sunt in paragina sau ignorate de oamenii prea grabiti sa priveasca mai sus de nivelul ochilor.
– Ce ai schimba la Bucuresti?
Traficul! Mai bine zis, intreaga infrastructura rutiera. Si asfaltarea. Pe lista schimbarilor as mai adauga mentalitatea anumitor locuitori despre care ma intreb daca nici acasa nu folosesc cosul de gunoi, as incerca sa protejez cladirile-monument despre care vorbeam mai devreme, iar persoanele defavorizate sa aiba parte de mai mult sprijin. Stiu ca tot ce-am zis e o utopie, nu am veleitati de primar, dar asta mi-as dori eu sa se schimbe🙂

– Un mesaj pentru bucuresteni sau pentru cei care ar dori sa locuiasca aici?
Incercati sa mentineti vie autenticitatea orasului si, daca nu puteti contribui la imbunatatirea lui, macar nu-i daunati. Nu va simtiti superiori. Aici e cea mai mare comunitate multiculturala, am putea incerca sa invatam ceva util unii de la ceilalti.
Desi asa par, nu sunt neaparat sfaturi, ci mai degraba principii dupa care ma ghidez eu, formulate la persoana a doua plural si impartasite si altora.

Pentru cei care nu sunt familiarizati cu muzica lui Gani, puteti afla despre ce este vorba pe canalul oficial de Youtube http://www.youtube.com/user/ghanizzle/ sau pe Facebook la adresa https://www.facebook.com/gani.official

 

E sambata dimineata, soferi de Maxi-Taxi asteapta studentele, de la REI sau alte profile simandicoase, sa iasa din Barletto sau Le Gaga si sa-si ridice pachetele cu ciorba de perisoare, sunca afumata si borcane cu zacusca. Asa mi-am dat seama de ce cluburile cele mai in voga ale Bucurestilor sunt intr-un cartier cu case din chirpici si strazi neasfaltate; Sa se simta fetele ca acasa! Cum de nu am realizat asta mai devreme!? Si au inlocuit compotul cu Moet, au inteles ca viata inseamna poze Instagram cu cappuccino de la Starbucks si au aflat unde sunt baietii cu masini scumpe si caractere ieftine.
Nu blamez pe nimeni, doar Bucurestiul este de vina, ca suntem prea multi cu-n aer cosmopolit pe Franceza si Luterana, si brusc, subit, cand ne-apropiem de periferie, Hello! se transforma-n So cheres! Bucurestiul poate fi fals, pervers, ca o femeie strident machiata care-ti planifica vacanta de la prima intalnire.
Bucuresti, oras duplicitar, modeleaza caractere, pastreaza aparente, implineste vise si dorinte sau ruineaza cele mai mici sanse. Ai oportunitatea sa alegi sa fii tu insuti sau iti ofera o mie de fete. Bucuresti te-nvata lectii pe care nu le-ai primi nicaieri, prin maini intinse de cersetori, prin pasi grabiti de muncitori, prin gesturi de bagaboante si prin voci de strazi pe care le bati la pas.

Protest de Bucuresti!

Inceput de 2012; De pe strazi neasfaltate din periferii de Bucuresti, din blocuri comuniste, din camine studentesti sau case nationalizate, oamenii au ales sa-si strige dramele la Universitate.
Kilometrul 0 al Capitalei e scena unei piese de teatru mai mult decat reala, o piesa trista, despre un destin condamnat la a se multumii cu putin.
Ca sa intelegem ce se intampla, trebuie sa citim printre randuri, printre voci de pensionari fara bani de pastile, printre urlete de tineri fara locuri de munca, printre cocktailuri Molotov, printre tomfe de jandarmi, printre titluri pompoase la buletinele de stiri, printre sirene de ambulante si mai ales printre sufletele noastre.
Cum sa te lase sufletul sa ramai indiferent la ce se intampla in jurul tau!? Cum sa traiesti printre atitea griji, probleme si nevoi, fara sa te revolti? Cum sa aspiri la o viata mai buna ramanand indiferent la hotia si japca autoritatilor statului, la banii spalati in leagane si asfalt, la incompetenta, restrictii si manipulari?
Bucurestenii din strada sunt condamnati, etichetati si blamati de multi dintre cei care stau pe fotolii de piele in fata plasmei cu hyper diagonala. Sunt ultrasi, huligani, vandali, necivilizati! Civilizatie pe burta goala nu cred ca se poate, nu acum, nu in Bucuresti, nu in 2012!
Prefer sa fiu un neanderthal, un necivilizat, dar cu demnitate si constiinta, in detrimentul unui om civilizat, supus si umilit!

” Evolutie in suflet, revolutie in strada”

 

 

Imagine