” Evolutie in suflet, revolutie in strada”

In fiecare duminica, un conglomerat de oameni, reprezentand absolut toate paturile sociale, sunt prezenti la targ. Aici se reunesc cele mai mari discrepante din oras. Aerul dambovitean, mirosul de mici, ochii atintiti pe buzunare, galagia strazii, motoare turate de BMW-uri, clipuri de manele-n LCD-uri, toate ne-aduc aminte ca avem spirit balcanic, indiferent de pozitionarea geografica sau adevarul istoric, romanii sunt balcanici!

Romanul negociaza, romanul trage pentru el, romanul e galagios, rade puternic, se gandeste doar la japca si casca ochii la toate nimicurile. Asta e dovada pura a balcanismului inradacinat in romani in general si in bucuresteni in special.

Targul e o sansa de supravietuire pentru amaratii care-si vand amintirile si catrafusele la preturi de nimic, o sansa de imbogatire pentru samsarii care fac Germania saptamanal, o sansa de a-ti recupera telefonul furat cu o zi, doua inainte si o sansa de a-ti analiza orasul si oamenii din el.

Bucuresti ofera lux, ofera Bentley, ofera cK, ofera foame, ofera saracie,mizerie, ofera carti vechi, picturi, ofera speranta zilei de maine. Trebuie sa stii doar ce si cum sa primesti. Si trebuie sa te targuiesti pentru ce vrei din ce-are de oferit orasul!

Din 2 milioane de locuitori ai capitalei, oare cati cunosc acest loc ???

Din randul autoritatilor publice, oare cate cunosc potentialul acestui loc ???

Din “haita” investitorilor, oare care va reusi sa puna mana pe acest teren ???

Nu avem ce face. Traim in Romania si nimanui nu ii pasa…

Fiică de arendaş, de negustoraş, de funcţionăraş, de avocăţel, de ofiţeraş, de popă – să fi fost papa bulgăroi, sârbotei sau grecotei – moftangioaica este româncă şi prin urmare nobilă, et par consequent nu poate suferi mojicimea.
Ea este patronesă în comitetul unei sau mai multor societăţi române de binefacere sau de cultură naţională.
Moftangioaica română vorbeşte româneşte numai avec les domestiques, încolo franţuzeşte – acu ia lecţii de limba engleză.
În fiecare zi, moftangioaica răstoarnă prăvălii întregi, de la raftul de sus până la cel de jos, căutând eşantiioane şi negăsind, malheureusement, niciodată ce-i trebuie. Bogată ca şi săracă, adeseori i se-ntâmplă din distracţie, când se uită negustorul în altă parte, să-i scape ceva în manşon sau sub rotondă.
Moftangioaica îşi opreşte totdeuna cupeul d-a curmezişul stradei.
Pentru dânsa sunt numai două oraşe în care poate trăi cineva: Paris et Bukarest!

Ion Luca Caragiale- Moftangii, Rromanca

Textele lui Caragiale ilustreaza perfect timpurile in care traim. Scriitor de geniu, Caragiale este intotdeauna actual, indiferent de epoci.

Traim intr-o societate care s-a schimbat doar ca forma, fondul ramane acelasi, mentalitatile nu se vor schimba niciodata!

Puteti adauga alaturi de Paris, Milano si Ibiza, dar Bucurestiul nu-l puteti schimba. Bucurestiul va ramane un reper constant pentru toate tipologiile de romani.

Pitipoanca de azi e moftangioaica de ieri.

Astazi, Gradina Botanica.

Poate taxa de intrare de 5 lei/ 2 lei redus pt elevi si studenti, o face inaccesibila… cert este ca gradina botanica bucuresti este un loc nedescoperit de multi bucuresteni… si poate e mai bine! eu, cel putin, m-am saturat de aglomeratia din Cismigiu si Herastrau, de mirosul de popcorn si vata pe bat, de sute de cocalari si pitipoance iesiti la plimbare ( parca aud o pitipoanca ” ce sa vad, fata, acolo? buruieni?”).
Gradina Botanica este un loc ideal pentru petrecerea unei dupa amiezi linistite, departe de restul lumii dezlantuite din capitala.
Gradina in sine arata jalnic…pare parasita, atat de neingrijita este. Insa, este o oaza de liniste atunci cand vrei sa evadezi chiar in centrul Bucurestiului.
Eu m-am atasat de acest loc si mi-am propus sa mai vizitez si alta data. Inca mi-au ramas o gramada de locuri de fotografiat.

Dupa ce isi iau teapa de la taximetristii de la Otopeni, strainii iau contact cu Bucurestiul.Se cazeaza la Marriot sau Hilton, isi sorb cafelele la Trafalgar sau White Horse, iau pranzul la Casa Doina sau Dantes, unde-si rezolva businessul, si pleaca la hotel cu 2 escorte de lux.

Nu, Nu asta e Bucurestiul!

Bucurestiul incepe la Gara de Nord sau la Baneasa. Aici te cazezi la Ibis sau la Horoscop. Iesi la o masa consistenta si un pahar de vin romanesc la Moara Mariei sau la Vatra. Iesi la agatat in Regie, incepi treaz in Dumars si termini matol in Azteca, sari peste aparatele de compostat de la metrou, ca nu mai ai bani la tine nici de cartela si ajungi inapoi la Horoscop.

Cand te trezesti o iei la pas prin centru, eventual cu o bere in mana – ca e ieftina si buna, dai maruntis la cersetori, admiri siluete de fetite dulci, mai iei un rand de bere pe Lipscani, iti pierzi banii la poker sau barbut si tot o suni pe tipa aia din club.

Pleci acasa,  mai devreme decat ti-ai programat, ca ai buzunarul gol si te oftici ca a avut fraieru’ ala fullu’ mai mare ca al tau, la ultima mana.

Ti-a placut, te-ai distrat, te dor picioarele de la atita mers pe jos, nu ti-ai luat nici un suvenir, nu ai facut nici o  poza, dar cel mai mult regreti ca nu iti raspunde la telefon tipa aia…

Pe frontispiciul Arcului scrie:

“ Dupa secole de suferinte crestineste indurate si lupte grele pentru pastrarea fiintei nationale, dupa apararea plina de sacrificii a civilizatiei umane, se indeplini dreptatea si pentru poporul roman prin sabia Regelui Ferdinand cu ajutorul intregei natiuni si gandul Reginei Maria “.

Simbolul jertfei si verticalitatii neamului romanesc, Arcul a fost construit pentru marsul triumfal al Armatei Romane dupa unirea Principatelor. Este locul unde Ziua Nationala a Romaniei este sarbatorita cu mare fast de catre cadrele armate.

Din pacate sentimentul national s-a diluat in ultimii ani, iar marsul  a devenit loc de promenada pentru ipocrizia politicienilor si loc de defilare pentru masinile Humvee, second hand, primite de la ”prietenii” americani.

2. Pantelimon

Pantelimon e identic cu orice alt cartier bucurestean de la periferie, numai ca piesele BUG l-au facut celebru in toata tara.

3. Autovit

In fiecare duminica, la intersectia dintre Splaiul Unirii si Vitan-Barzesti, traficul este blocat. Este blocat pentru ca aici e cel mai mare targ auto din Europa de Est. Mii de masini, din toata tara si la fel de multe aduse de samsari din afara, invadeaza targul si strazile din jurul lui.

La targul din Vitan nu te duci doar pentru masini, aici gasesti sa cumperi absolut orice! De la nimicurile oamenilor saraci, care vand ce au in casa pentru a putea supravietui, pana la ciocolate nemtesti si mobila. Tot aici ai sanse mari sa gasesti telefonul, gps-ul sau cd-playerul ”imprumutat” din proprietatea ta personala.

Daca ai de gand sa vizitezi targul, tine bine de portofel!

4. Dorobanti

Dorobanti seamana cu un showroom auto in aer liber, multi dintre cei care se perinda pe aici au la breloc emblema marcilor de lux. Cafenelele cu preturi prohibitive au adus faima acestei zone si pitipoancele imbracate strident au confirmat extravaganta Dorobantilor.

Etichetat ca fiind loc de promenada pentru pitipoance si ”bajeti” de bani gata, Bulevardul Dorobantilor este mai mult de atit, e locul unde au sedii numeroase ambasade, consulate si institutii culturale.

5. Metrorex

Metroul e cel mai mare bine pe care comunismul l-a realizat in Bucuresti! Nu imi pot imagina Bucurestiul fara metrou, doar teleportarea putea sa faca posibila deplasarea prin Bucuresti fara sa stai la cozi infernale.

Sute de mii de oameni aleg zilnic sa foloseasca metroul, cel mai rapid mod de a strabate orasul. Metroul bucurestean e locul cu cele mai multe graffuri, carti si mp3-uri pe metru patrat din Romania.

VA CONTINUA

O serie de branduri bucurestene incepe intotdeauna cu:

1. Casa Poporului

Nascuta din megalomania ceausestilor, Casa Poporului este cea mai reprezentativa cladire a Bucurestiului. Pe locul 3 in topul celor mai mari cladiri din lume, edificiul adaposteste Parlamentul Romaniei. Din pacate o cladire mult prea mare pentru oameni atit de ingusti.

Jean Paul Carteron – Presedintele Forumului Crans Montana:
“În acest lacas magnific s-au reunit, cu pretul unor mari sacrificii, dupa ani si ani de-a rândul, impotriva oricarei logici si a tuturor, arta si creativitatea poporului român. Sa-l uitam pe acela care se zice ca l-a comandat si sa-l veneram pe acela care l-a construit.”

2. Ateneul Roman

 Ateneul este o bijuterie arhitecturala a  francezului Albert Galleron.

Un reper al bunului gust si al muzicii clasice, Ateneul si-a dobandit statutul de brand cultural al Bucurestiului.

3. Bamboo

Probabil cel mai luxos club al Capitalei, cu siguranta cel mai cunoscut. Considerat centrul fitelor si al epatarii, clubul Bamboo este etichetat ca Eden al pitipoancelor si al baietilor de bani gata.

4.Matasari

De multe ori, singura diferenta dintre fetele de pe Matasari si cele din Bamboo este pretul. O strada decadenta, legenda a prostitutiei  din Bucuresti, Matasari contureaza imaginea colorata a orasului. Este foarte aproape de sediul Pro TV, asa ca motto-ul e  Gandeste liber!

5.Dristor Kebab

Brandul numarul 1 in fast-foodul autohton. Saormeria de la Dristor a reusit sa-si castige faima atit de mare incat populeaza si alte cartiere. Dristor Kebab s-a extins in Tineretului si apoi in Sun Plaza din Berceni.

Deliciu pentru papilele gustative a mii de bucuresteni, saormeria e asaltata de clienti la orice ora, in orice anotimp si in orice conditii. Am vazut  taximetristi care vin special sa cumpere saorma din Dristor pentru clientii lor, de cele mai multe ori arabi veniti cu afaceri. Am vazut coada la ora 4:00 dimineata si am auzit legende despre ingredientul secret.

VA CONTINUA

Criza e acuta si apasa din ce in ce mai greu pe umerii oamenilor. Saracia si ingrijorarea se observa tot mai des; In tramvaie, pe strazi, in mini-super-hipermarketuri, la coada la somaj, la intrare in ”casinouri”, in fata la Cotroceni si mai ales la tine-n portofel.

Exista locuri unde criza trece aproape neobservata, in ghetouri, in blocurile alea care n-au nici usa la intrarea in scara blocului, de apa curenta si gaze nu are rost sa pomenesc.

Aici a fost intotdeauna saracie, aici oricum putin munceau si fiecare se descurca intr-un fel sau altul; mai un portofel, mai o bila-doua, mai o teapa…

In blocurile astea sumbre se inghesuie familii numeroase in cativa metrii patrati. In bucatariile din ghetouri, de multe ori, nici nu exista frigider, la ce sa le foloseasca!?

Copii de-aici se joaca printre seringi, gunoaie si BMW-uri Ursulet. Nu exista sanse sau perspective, exista termenul asta alunecos de ” a te descurca”. Putini au un liceu terminat, de facultate nu aduc vorba. Nu vei vedea pusti din ghetou sa fie avocat, dar la un moment dat, sigur va avea nevoie de un avocat al apararii.Nu spun ca oamenii de aici se complac, spun doar ca sansele putine i-au facut sa se obisnuiasca asa, sa nu reprezinte nimic dupa ce ies din cartier.

Mult gri, ritm oriental, mizerie, vicii- BINE AI VENIT IN BUCURESTI!

Si poponarii vor parada se epateze, mai dezgustator ca o ghena de pe Zabrauti!…despre asta in episodul viitor

Va vedem aproape la orice pas, prin Bucuresti. Cine sunt CES si ATON?  

Ces si Aton sunt doi writeri, doi dintre zecile de tineri din capitala pe care-i uneste aceeasi pasiune si anume, Graffiti.  

Este Bucurestiul, un loc ideal pentru grafferi?  

Da, as putea spune ca Bucurestiul este unul dintre cele mai propice locuri pentru Graffiti. Libertatea pe care o simti pe strazile acestui oras este unica. Iar faptul ca la fiecare pas gasesti cate un loc gri si posomorat te face sa scoti tubul din buzunar si sa lasi acolo o pata de culoare.  

Este graffiti-ul o arta?  

Din punctul de vedere al unui graffer intodeuna acest fenomen este catalogat drept arta. Chiar si cea mai banala semnatura este vazuta ca o oprera unica. Dar aici intervine societatea care ne arata cu degetul, societatea care nu intelege de ce facem acest lucru.Oamenii cu conceptii comuniste sau cu un simt civic extrem de dezvoltat, incuiati de sistem care nu vad dincolo de ochelarii de cal. Oare nu ar fi la fel de interesant sa arat si eu cu degetul catre cei care stau la coada sa pupe moastele vre-unui sfant? Ei de ce fac asta? Sau la fel de bine as putea sa arat cu degetul catre companiile publicitare care impanzesc orasul cu reclame stupide. Ei de ce fac asta? Fiecare este liber sa se exprime cum vrea. De ce trebuie sa fim toti la fel cand putem sa fim unici, atat ca individ cat si prin ceea ce facem.  

Aveti vreun desen de care sunteti mandri?(evident, in Bucuresti). Trebuie sa aveti unul.  

Avem mai multe desene in Bucuresti de care suntem mandrii, majoritatea pieselor pe care le facem, sunt menite sa ne redea o stare de bine.  

Cum va alegeti locurile in care desenati?  

Cu cat este mai vizibil ochiului neavizat cu atat este mai bine, impactul social face ravagii. Chiar voi ati intrebat, cine sunt Aton si Ces pentru ca ati vazut aceste doua cuvinte scrise peste tot. Dar in acelasi timp mergem si in locuri mai retrase pentru desene mai complexe, locuri unde sa nu trebuiasca sa avem de-a face cu politia sau “bunii samariteni” care nu inteleg fenomenul.  

Care sunt zonele din capitala “vanate” de grafferi?  

Oriunde, peste tot.  

Cat dureaza o lucrare?  

Depinde, exista mai multe forme de graffiti si fiecare in parte se intinde pe o anumita durata de timp. Daca vorbim despre taguri “semnaturi” acestea dureaza cateva secunde, dar daca vorbim despre desene complexe, realizarea unui desen poate dura si doua, trei zile.  

Ce vreti sa transmiteti prin munca pe care o faceti?  

Graffiti-ul este un stil de viata, cei care au prins acest microb cu greu mai renunta. Faptul ca te murdaresti pe degete de vopsea, iar la sfarsit te uiti la un desen realizat de tine iti ofera o anume stare de satisfactie. De obicei, majoritatea celor care fac graffiti isi scriu numele, porecla, tagul. In cazul in care acest nume are si o semnificatie anume, cu atat mai bine. Daca in munca sa, un graffer considera ca ar putea adauga si un mesaj social, politic, iar trecatorii sa il si observe, atunci este ideal. Un mesaj concret ar fi…”O pata de culoare nu strica niciodata”  

Cum vedeti voi Bucurestiul? Ca si locuitori ai orasului.  

Bucurestiul este frumos, pacat ca este locuit. Este un oras al extremelor. O capitala europeana in care unii inca isi mai pasc turmele de capre pe marginea drumului, iar altii servesc cafele extrascumpe la terase de fite. Bucurestiul vazut prin ochiul unui graffer este orasul ideal. La fiecare pas o noua tinta apare, un nou perete gata de cucerit. Iar faptul ca Ceausescu ne-a dotat si cu metrou, este de-a dreptul mirific. Pentru un graffer sa traiasca intr-un oras cu infrastructura subterana este perfect, metroul iti poate purta opera dintr-un capat in altul al orasului fiind astfel un mijloc ideal de promovare a muncii tale.  

Oamenii astia, pe langa faptul ca sunt foarte talentati, au si un foarte dezvoltat simt al umorului. Mai multe nebunii d-ale lor, gasiti pe blogul :   http://www.lamosor.ro