Fiică de arendaş, de negustoraş, de funcţionăraş, de avocăţel, de ofiţeraş, de popă – să fi fost papa bulgăroi, sârbotei sau grecotei – moftangioaica este româncă şi prin urmare nobilă, et par consequent nu poate suferi mojicimea.
Ea este patronesă în comitetul unei sau mai multor societăţi române de binefacere sau de cultură naţională.
Moftangioaica română vorbeşte româneşte numai avec les domestiques, încolo franţuzeşte – acu ia lecţii de limba engleză.
În fiecare zi, moftangioaica răstoarnă prăvălii întregi, de la raftul de sus până la cel de jos, căutând eşantiioane şi negăsind, malheureusement, niciodată ce-i trebuie. Bogată ca şi săracă, adeseori i se-ntâmplă din distracţie, când se uită negustorul în altă parte, să-i scape ceva în manşon sau sub rotondă.
Moftangioaica îşi opreşte totdeuna cupeul d-a curmezişul stradei.
Pentru dânsa sunt numai două oraşe în care poate trăi cineva: Paris et Bukarest!Ion Luca Caragiale- Moftangii, Rromanca
Textele lui Caragiale ilustreaza perfect timpurile in care traim. Scriitor de geniu, Caragiale este intotdeauna actual, indiferent de epoci.
Traim intr-o societate care s-a schimbat doar ca forma, fondul ramane acelasi, mentalitatile nu se vor schimba niciodata!
Puteti adauga alaturi de Paris, Milano si Ibiza, dar Bucurestiul nu-l puteti schimba. Bucurestiul va ramane un reper constant pentru toate tipologiile de romani.
Pitipoanca de azi e moftangioaica de ieri.
“Pitipoanca de azi e moftangioaica de ieri.” Asta a fost buna
)